Eu cred în terapie. Și mai cred că orice om din lumea asta, indiferent din mediul din care provine sau indiferent de mediul în care a crescut, are nevoie de terapie, toți am avea nevoie măcar de dezvoltare personală. Mai cred cu tărie și în autoeducație, însă terapia este unul dintre cele mai valoroase daruri pe care și le poate face cineva sieși dar și celor din jur. Cei care mă cunosc, știu deja cât bat monedă pe acest lucru. Mergeți la terapie, dacă puteți.

Pentru că psihoterapia este singurul medicament care poate vindeca rănile provocate acum ani distanță. Dar și pe cele mai actuale. Unele răni sunt vizibile. Însă cele mai multe sunt răni sunt de fapt hemoragii interne, de care nu știm, dar care ne omoară pe nevăzute, tot fără să știm.

Terapia este creștere, indiferent de cât de sus sau cât de jos te-ai afla.

Terapia este cunoaștere, autocunoaștere dar mai ales este învățarea unui tipar de relație sănătoasă. Nu știu câți oameni care intră într-o căsnicie au norocul de a fi avut un model în familie de relație sănătoasă.

Terapia nu te schimbă. Terapia te ajută să devii tu. Te ajută să te apropii de ceea ce ești, îți face cunoștință cu tine însuți.

Terapia nu este despre a găsi puterea de a-i ierta ori de a-i accepta pe ceilalți. Terapia este despre tine, despre persoana ta. Este despre a învăța să te ierți, să te îmbrățișezi și să mergi mai departe.

Terapia este despre a realiza că nu trecutul te definește, ceea ce contează este aici și acum, și că tu deții controlul vieții tale. Nu Universul și nici alte planete sunt responsabile pentru succesul sau insuccesul tău. Pentru că indiferent de cum te-au crescut ai tăi, indiferent de ce te-a modelat pînă acum, tu ai puterea de acum înainte să pui rotițele îm mișcare.

Înveți că viața este despre alegeri, despre momente bune și mai puține bune, că viața nu este doar roz sau doar gri, ci este un amestec spectaculos de culori. Trebuie doar să deschizi ochii și să le vezi. Terapeutul te însoțește în tot acest proces. Nu ești niciodată singur.

Terapia îți descoperă cauza multor comportamente și reacții ale tale care până nu demult credeai că îți definesc personalitatea, că așa ești tu de când te știi. De fapt, rădăcinile sunt înfipte de acum ani distanță, iar după atâta săpat, iată că în sfârșit ai ajuns la ele, și le poți smulge într-un final, slavă Domnului.

Procesul terapeutic nu este ușor. Asemenea unui copac, mai întâi trebuie să te înduri să renunți la cele câteva frunze arămii, aproape uscate, care încă se agață de tine. Doare, dar trebuie să te scuturi de ele. Apoi vine iarna, și totul pare că îngheață în jur, durerea rămâne mută. Apoi poți să o strigi, poți să o atingi, te întorci la viață. Și înflorești.

La terapie mergi mai întâi de dragul celor pe care îi iubești. Apoi continui, de dragul tău, pentru că înveți să te iubești pe tine însuți.

La terapie vorbești, vorbești mult. Și poate plângi și râzi la fel de mult. Terapeutul te ajută, te ghidează prin întrebări, dar calea în cele din urmă, tu o găsești. Căci, într-un final, un terapeut, procesul de terapie în sine, este doar o lumină care te însoțește pe drumul acesta, nebătătorit încă.

Mergeți la terapie dacă puteți. De dragul copiilor voștri, de dragul soțului, al părinților, dar mai ales, de dragul vostru.

Și dacă tot o faceți, nu irosiți bani și timp în zadar. Fiți sinceri, lucrați cu voi,  chiar dacă doare, chiar dacă la început vi se pare că nu se întâmplă nimic.  Știu oameni care au făcut ore de terapie doar de dragul de a face, și nimic nu  s-a schimbat în ei. Dar desigur, în definitv, este alegerea fiecăruia. Să fiți bine,   voi și relațiile voastre, asta este cel mai important. 🙂