Când suntem copii, părinții sunt tot ceea ce avem. Și deși pare un gând înfricoșător, pentru că vine cu multă responsabilitate și asumare, este totuși un adevăr.
Pentru că cine ar putea să apere interesele copiilor mai bine, dacă nu proprii părinți?
Cine ar putea să-i protejeze cu toată bună-voința, pe copii, dacă nu proprii părinți?
Toți părinții își iubesc copiii, dar nu toți copiii se simt iubiți. Pentru că iubirea părintelui este ceea ce simte părintele față de copil, nu ceea ce părintele reușește să exprime. Sună complicat, dar nu este.
Aseară am primit un mesaj Ro-Alert prin care se anunța dispariția unui copil din Galați, în vârstă de 13 ani. Mesajul conținea semnalmentele copilului, doar că nu a mers linkul în care erau și poze cu copilul. Oricum, am căutat imediat pe Google numele și am găsit și poze.
În urma investigațiilor efectuate, s-a stabilit că minorul a cumpărat un bilet de tren din gara CFR Galați și s-a urcat în trenul cu destinația București. A fost recunoscut de mama sa, în urma vizionării înregistrărilor video de pe camerele de supraveghere.
Nu mă ascultă! Nu aude nimic din ce-i spun! Nu e deloc atent la mine!
Am zis-o toți, fiecare dintre noi, cel puțin o dată. Sau de două ori. Sau de o mie de ori, pentru că se pun și cele spuse în gând.
Sigur că vrem să ne menținem copiii atenți la noi. Că până la urmă, răspunsul lor, este validarea noastră. Am ajuns la copii, fac așa cum ne dorim, așa cum ne-am propus, hai Doamne-ajută!
Prințul George, cel mai mare copil al prințului William și al lui Kate, are nouă ani, însă că va deveni rege într-o zi, a aflat chiar de ziua lui, la vârsta de șapte ani deja.
Această dezvăluire se pare că regăsește în cartea ”The New Royals”, ce urmează să fie lansată cu rând, scrisă de jurnalista regală Katie Nicholl.
În primul rând ca să ne amuzăm. Sincer, eu am râs copios când am citit știrea.
Sunt puține lucrurile pe lumea asta care să ne umple mai mult inima de bucurie decât fericirea copiilor noștri.
Sunt puține lucrurile pe lumea asta care să ne strângă mai mult sufletul de necaz decât nefericirea și lacrimile copiilor noștri.
Copiii pot ști ce își doresc, dar până la o anumită vârstă, părintele îi cunoaște nevoia copilului.
Pentru că poate copilul își dorește să amâne ora de somn cât mai târziu, Dar părintele știe că puiul are nevoie de odihnă, așa că, în ciuda protestelor, respectă ora de culcare.