Nu mă ascultă! Nu aude nimic din ce-i spun! Nu e deloc atent la mine!

Am zis-o toți, fiecare dintre noi, cel puțin o dată. Sau de două ori. Sau de o mie de ori, pentru că se pun și cele spuse în gând.

Sigur că vrem să ne menținem copiii atenți la noi. Că până la urmă, răspunsul lor, este validarea noastră. Am ajuns la copii, fac așa cum ne dorim, așa cum ne-am propus, hai Doamne-ajută!

Hai să îți spun ceva nebunesc:

Nu-ți face griji că nu te ascultă copilul tău, în schimb preocupă-te că te privește mereu și repetă comportamentul tău.

Pentru că da, educația se face prin cuvinte, prin manuale. Dar cea mai bună educație este cea care se face fără cuvinte. Care se face prin cum le vorbim lor, cum vorbim noi cu ceilalți. Cu ne raportăm noi la ceilalți și la viață.

Vrei să nu mai stea cu ochii în ecrane? Pune telefonul jos.

Vrei să meargă cu drag la școală? Vorbește cu drag despre școală și despre învățători/ profesori.

Pentru că la copii cel mai bine funcționează educația prin propriul model și exemplu.

Așa că atunci când copilul nu te ascultă, amintește-ți că sigur te privește. Și că educația abia atunci începe.

Photo by Daiga Ellaby on Unsplash