Maternitate
Sfaturile mamei sunt mai prețioase decât orice altă comoară. Pentru oricine are acum nevoie să citească, am cules cele mai bune sfaturi de la mame. Voi lăsa aici și link-ul postării de pe Faceboook, unde probabil se vor mai adăuga și alte sfaturi decât cele menționate mai jos.
Pentru că sfatul mamei este la fel de valoros ca un far ce ne deschide drumul prin întuneric, ghidându-ne calea în siguranță, până ajungem la mal. Sfatul mamei este precum umbrela ce ne ferește de ploaie. Nu ne va scuti de frig sau de umezeală, dar ne va ajuta să mergem prin ploaie, fără să ne ne udăm până la piele sau să ne îmbolnăvim.
Ai devenit mamă. Și din ziua aia ai încercat tot posibilul să fii o mamă cât mai bună.
Ai citit, ai întrebat, te-ai îngrijorat, ai plâns, ai răsuflat ușurată. Ai luat decizii peste decizii.
Ai încercat, ai reușit și ai eșuat. Ai mers, ai alergat, te-ai împiedicat. Te-ai ridicat și ai luat-o de la capăt.
O vreme ai stat acasă. Apoi a trebuit să mergi la serviciu și inima s-a rupt în două. Sau din contră, să schimbi mediul a fost o gură de oxigen, neașteptat de revigorant.
Astăzi am dat peste niște filmulețe vechi în telefon. Matei foarte mic, Matei mic. Mânuțe pufoase, obrăjori și piciorușe dolofane, numai bune de pupat.
Acum, la șase ani jumate, îl alerg prin casă, ca să îl pup. Și îl auzi spunând: Mami, iar cu pupicei? Gata cu pupiceiiiii.
Șase ani jumătate s-au dus la fel ca șase clipiri… Nu realizăm cât de frumoasă a fost fiecare etapă decât după ce a trecut deja…
Întotdeauna au fost și vremuri grele, de cumpănă, care par că durează la infinit.
Îmi amintesc de ceva ce am citit și îmi pare tare rău că nu mai știu unde. Dar spunea cam așa:a trece printr-o criză este ca și cum ți-ai strecura viața printr-o sită. Toate lucrurile pe care le credeai cândva că sunt atât de importante rămân blocate în sită, iar în bol rămân doar acele lucruri care au contat cu adevărat tot timpul.
Când virusul se răspândea cu repeziciune în China, la noi era finalul lui decembrie. Urmăream cu uimire ce se petrecea pe celălalt continent, dar mă gândeam că totul va rămâne acolo. Cum să mă aștept la o pandemie, când nu am trăit una în viața mea?
Astăzi a fost prima zi de concediu, din scurtul concediul pe care am reușit să mi-l iau. Acasă am mai rămas eu cu copilul în ultimii doi ani, dar astăzi după mult timp, a fost o zi de luni în care nu a trebuit să deschid calculatorul.
Și a fost tare ciudat, aproape că îmi venea să verific dacă sunt liberă sau este doar o impresie de a mea. Ce să fac eu acum, cu timpul ăsta liber?
Sigur că da, am avut de hrănit un copil, de administrat tratamentul de răceala, de făcut ordine. Dar lucrurile astea le făceam deja, în timp ce lucram un program normal de opt ore.