Astăzi am dat peste niște filmulețe vechi în telefon. Matei foarte mic, Matei mic. Mânuțe pufoase, obrăjori și piciorușe dolofane, numai bune de pupat.

Acum, la șase ani jumate, îl alerg prin casă, ca să îl pup. Și îl auzi spunând: Mami, iar cu pupicei? Gata cu pupiceiiiii.

Șase ani jumătate s-au dus la fel ca șase clipiri… Nu realizăm cât de frumoasă a fost fiecare etapă decât după ce a trecut deja…

Dacă abia ți s-a așezat pruncul în brațe, afundă-ți nasul în căpșorul de lapte și inspiră adânc. Vei clipi și puiul va fi mare deja.

Dacă abia ce a adormit și pare că un mic îngeraș doarme la pieptul tău, privește-l bine, căci ca printr-un vis, va crește mare.

Dacă îl dezmierzi cu duioșie la pieptul tău, este în regulă, vasele mai pot aștepta. Ține-l în brațe cât încă mai stă.

Dacă îți povestește fiecare pas al zilei, ascultă-l, cât încă te caută pe tine.

Dacă te roagă să îi mai citești povestea încă o dată, petreceți o mână peste trupul mic, strânge-l mai aproape, și mai citește-i, că acesta-i timpul autentic, valoros, în care timpul se oprește.

Timpul fuge ca nebunul, nu realizăm cât de frumoasă a fost fiecare etapă decât după ce a trecut deja.

Avem poze, filmulețe o mulțime, da. Dar Doamne, cum m-aș întoarce la bebelușul din poză să îl mai strâng la pieptul meu! Și cum i-aș urmări genele mari, perfect aliniate cum tresar în somn… Cum i-aș săruta piciorușele mici, de mii și mii de ori, fără să mă satur…

Joacă-te, cât încă te mai cheamă.

Ascultă-l, cât încă îți spune ție.

Dezmiardă-l, cât încă te mai lasă.

Privește-l, cât încă își petrece vreme pe lângă tine.

Primește-l cu bucurie ori de câte ori îl vezi. Este amintirea ce vă va rămâne amândurora.

Ascultă-i glasul, râsul și iubește-l fără ocolișuri, fără tăgadă, fără așteptări.

Amintirile acestor clipe ne vor fi cele mai de preț comori, care nu vor dispărea nici chiar după ce noi nu vom mai fi, căci vor rămâne adânc păstrate în inima copiilor noștri.

Sursă foto copertă articol: Pinterest