Înainte de a citi mai departe, vă anunț de la început că articolul este legat de o știre despre abuzul unui copil. Deci dacă nu doriți să citiți, puteți închide articolul acum.

.

.

Chiar ieri îmi apăruse în feed-ul de pe Facebook, un apel către populație. Era vorba despre portretul robot al unei copile. Apelul se făcea către oricine poate recunoaște fetița din portretul robot.

Nu știam despre ce este vorba. Mă gândeam că poate fi despre un copil dispărut. Şi că poate cunoscuții nu au reușit să ofere decât câteva semnalmente, în loc de o fotografie. Că poate nu aveau una recentă, că poate au pățit vreun necaz și le-a ars casa, șamd…

Astfel încât intru să văd știrea despre copilul dispărut. Și să înțeleg că de fapt, poliția găsise un trupușor ars, într-o margine de localitate, și acum se dorea identificarea copilului.

Nu am recunoscut chipul, așa că am închis știrea.

Azi de dimineață, după ce Matei a plecat la grădi, stăteam înfășurată în pătură, și mă uitam la știrile de dimineață. Am lipsit 3 zile cu totul, și voiam să văd ce s-a mai întâmplat.

Printre depunerea unui mandat interimar și cazuri de ATI, se prezintă o știre : Fetița incendiată a fost omorâtă de tatăl ei.

Și m-a luat răul de la stomac. Cum să îl mai numești tată pe o fiară ascunsă sub chip de om? Cum ar putea un părinte să facă toate lucrurile astea îngrozitoare propriului său copil? Nu o să detaliez eu aici, o să las un articol de pe un site de știri, în care se menționează declarațiile lui, date poliției.

Ulterior, am aflat că era tatăl vitreg. Dar asta nu scade cu nimic gravitatea faptei.

Citesc apoi despre declarațiile vecinilor și ale celor care l-au cunoscut. ”Familie bună, o cunosc pe maică-sa, stăm acolo în cartier. Nu pot să cred, am copilărit împreună. Era băiat foarte bun, liniștit, nu avea probleme, scandaluri”. Si totuși, a ucis o fetiță de numai patru ani, pentru că plângea sau pentru că îl enerva, căci fetița avea chef de joacă iar el nu. Când a realizat ce s-a întâmplat, a incendiat trupul pentru a ascunde fapta.

Consumase droguri cu două zile înainte.

Drogurile transformă oamenii în fiare cu chip de om. Chiar dacă uneori poartă numele de mamă sau tată.

Drogurile răpesc ultima fărâmă de umanitate. Ultimul strop de milă. Ultima picătură de omenie.

În câte lanțuri a fost prizonier acest om, de 23 de ani acum, înainte de a ajunge consumator de droguri? Prin câte traume a trecut la rândul lui, până să ajungă la momentul primului consum? Cât de tulbure îi era mintea înainte să își piardă firea?

Drogurile, alcoolul, ne fură pe noi înșine de lângă cei pe care îi iubim. Dependețele se lipesc de persoanele lipsite de dragoste, de suport, de ajutor.

Nu știu cine va citi articolul ăsta. Nu știu pe unde va ajunge. Dar dacă sunteți proaspeți părinți și sticla v-a fost prietenă, rupeți prietenia neapărat.

Dacă sunteți rude, cunoștințe ale unor persoane care sunt dependente de alcool sau droguri, întindeți-le o mână de ajutor.

Nu le reproșați că nu se pot lăsa. Nu așa ajutați. În schimb, căutați clinici de dezalcolizare, asociații care organizează întâlniri ale alcoolicilor anonimi. Recomandați-le un terapeut, un preot, un dependent care între timp s-a recuperat.

Drogurile transformă oamenii în fiare cu chip de om. Chiar dacă uneori poartă numele de mamă sau tată…

Foto copertă articol: Levi Guzman on Unsplash