Am făcut multe greșeli de când sunt mamă. Am păcătuit de multe ori. Și încă o mai fac. Unele păcate sunt mici, altele sunt mari. Am încercat o spovedanie, cu cele mai mari dintre ele, pe care le-am conștientizat și pentru care mă căiesc cel mai mult. O spovedanie către mine, dar și către alte mame, nu sunteți singure acolo, există cineva aici care vă înțelege perfect.

1. Am pus interesele altora mai presus decât (interesele) copilul(ui) meu.

Fie că a fost vorba despre un eveniment la care am participat și am întârziat acasă mai mult decât era cazul. Citește mai mult...

Joi seară am ajuns acasă destul de obosiți, după o zi plină de treburi de rezolvat.

Ne-am spălat, ne-am schimbat și fiecare și-a găsit momentul de relaxare. Soțul a mers în dormitor, eu am rămas cu Matei pe canapea.

Matei și-a găsit repede o jucărie, cea care îi place foarte mult, un volan de mașină. S-a așezat cu volanul în brațe, în spate a pus o pernă lungă, și a rezemat de pernă un ursuleț de pluș. Îl ducea la grădi. Citește mai mult...

Nu te tot poți supăra pe oameni că storc viața din tine, când tu le oferi storcătorul.

Omul are o anumită cantitate de energie. Nu există om care să se bucure de energie nelimitată.

Tu cum îți cheltui energia?

Energia se cheltuie din momentul în care ai deschis ochii. Apoi se consumă în mare cantitate la serviciu. Îți mai rămâne ceva pentru treburile de acasă și încerci să păstrezi cât mai multă pentru cei dragi. Citește mai mult...

Pentru că mereu ne dorim mai mult.

Pentru că deseori nu vedem ceea ce avem deja.

Pentru că deseori nu ne bucurăm de ceea ce avem deja.

Este firesc să îți dorești mai mult, se numește evoluție. Dar drama acestui lucru se transpune de prea multe ori în a trece vremea pe lângă tine, în a suspina mereu după altceva, în a urmări un scop care nu va avea nicicând final. Va fi o cursă chinuitoare, la capătul căreia nu există linie de sosire. Citește mai mult...

Și băieții tot copii sunt. La fel ca și fetele.

Și băieții plâng atunci când se lovesc. Plâng pentru că îi doare, de-adevăratelea.

Și băieții au nevoie de mama și de tata.

Au nevoie sa fie îmbrățișați, ținuți la căldură, la pieptul părintelui, în siguranță.

Și băieții au nevoie să fie văzuți, încurajați, lăudați, susținuți, iubiți.

Pentru că și băieții au nevoi, emoții și sentimente pe care să le exprime, să știe mai târziu cum se spune un „te iubesc” , „îmi pare rău” , „iartă-mă” dar și „sunt aici, hai că vom trece noi și peste asta.” Citește mai mult...

Eu am văzut iarba mai verde ani de zile, în curtea celorlalți. Poate că mai fac asta chiar și astăzi, uneori.

Pentru că până la urmă comparația (sănătoasă) te poate mobiliza. Ia să văd măi, ce aș putea eu să fac, să fie și iarba mea mai verde?

Sau aș putea să mă întreb așa :

Băi, eu chiar vreau iarbă în curtea mea? Sau vreau o zonă betonată, unde să îmi pun o măsuță și două canapele? Sau poate vreau să îmi fac o zonă de flori, cu multe plante?Ce îmi doresc eu de fapt? Citește mai mult...