Câte se vor fi adunat în șase ani… Gânduri, speranțe, zâmbete, întristări, împliniri.

Știu că pare simplă, toată treaba asta cu scrisul. Știu că pare că un articol se poate scrie în trei minute. Unii or putea, nu zic că nu, însă la mine nu funcționează așa.

Câteodată mă consumă foarte mult blogul. Îmi face rău din frustrare, pentru că nu am timp atât de mult pentru a scrie după pofta inimii. Între serviciu, facultate, mâncare, curățenie și școală online, și eu mă mir că mai sunt în stare să aștern rânduri. Dar sunt seri în care nu mai pot, și atunci știu că pierd, pentru că lumea nu așteaptă, lumea merge mai departe.

Alteori mă consumă ciuda, ca atunci când livrez articole cu înfomații valoroase, documentate, dar care dintr-un anumit motiv nu reușesc să ajungă la public.

Este adevărat că mă sabotează și algoritmul Facebook-ului, care afișează postările mele doar către 5% din urmăritorii paginii. Șansa ca postarea să ajungă la toată lumea, există doar dacă oamenii comentează sau dau like. Sau dacă activează butonul Vezi mai întâi.

Alteori, am ajuns și la cifre mari. Reach organic de 1,5 milioane de vizitatori in 28 de zile. Adică atâția oameni au văzut postările mele, natural, fără să plătesc Facebook pentru asta.

Așa arată puterea unei comunități. ❤️

Tot puterea comunității m-a adus în 2019 în top 20 cele mai bune / mai populare bloguri de parenting. Doamne, cât m-am mai bucurat! Eu atât de mică, să mă regăsesc printre nume atât de mari! ❤️

Am cunoscut o mulțime de oameni noi, de la fiecare am învățat câte ceva. Cât noroc pe mine, și ce oportunități de învățare am primit, din foarte multe domenii.

Am colaborat cu branduri, am scris articole în care am prezentat produse prin prisma experienței mele ori am anunțat diferite campanii. Am marcat întotdeauna articolele publicitare cu (P), nu am ascuns niciodată reclamele. Chiar dacă uneori m-au costat accesări. Am refuzat colaborări plătite pentru că nu am rezonat cu ele, sau pentru că nu mă simțeam avizată să fac astfel de recomandări, cum ar fi medicamente. Dar am și promovat produse gratis, fără ca producătorii să afle, tocmai pentru că mi-au plăcut sau pentru că mie mi-au fost folos.

Știu că acesta este punct delicat pentru cei mai mulți cititori. Dacă ai un articol publicitar, sigur este fals, iei bani ca să spui de bine. Și nici nu plătești impozite pentru veniturile astea. În primul rând, ca să doarmă toată lumea liniștită, plătesc impozite. Apoi nu este vorba despre sume de bani care să mă trimită în Maldive. Și oricum, uneori în articolele publicitare anunț reduceri pentru diverse produse sau servicii, sau doar le fac cunoscute publicului. Nu încasez comision la vânzări, deci interesul meu nu este să vă pun produse în coș.

Și totuși, au fost multe ocazii în care am vrut să închid. Tot.

Pentru că părea că ce am de spus nu mai este relevant pentru nimeni.

Pentru că oricât de bine încercam să îmi fac treaba, venea Facebook să îmi dea în cap cu algoritmul lui.

Pentru că vedeam cum oamenii se dezabonează de la notificările de pe mail, pentru că oamenii nu mai vor să fie deranjați. Și este de înțeles.

S-a întâmplat să nu scriu cu lunile. Pentru că mă pregăteam să închid. Și când totuși postam câte un articol nou, comunitatea reacționa, simțeam energia și căldura comunității, și apoi luam din energia oamenilor și continuam.

Am vorbit despre mine, despre provocările și bucuriile de zi cu zi, despre pierderi. Despre multă psihologie, îmbrăcată în cuvinte ușor de înțeles. Am promovat empatia, iubirea față de oameni, față de lume. Am ajutat cât am putut.

Am încercat de mai multe ori să scriu și altceva. Uneori am primit reacții, alteori nu. Voi continua, oricum. Aceasta este cel mai mare vis al meu.

Acesta este ultimul articol de blog. Înainte de a împlini 6 ani de scris, 6 ani de blog :). Am vrut să renunț de multe ori, dar rămân aici, ca orchestra pe Titanic. Nu renunț așa ușor, pentru că am înțeles că succesul este asemenea unei bărci. Uneori este zguduită de valuri, iar ca să ajungi la mal, trebuie să vâslești fără încetare. Sau alteori să nu faci nimic, doar să aștepți să treacă valul.

Acesta este ultimul articol de pe blog, ultimul din cei cinci ani de blog. De mâine blogul împlinește șase ani. ❤️

Ps. Știați că ne vedem și pe Instagram? 🙂

Ps1. Dacă aș schimba numele blogului, oare cum s-ar numi? Dacă blogul ar purta alt nume, care ar fi numele în care v-ați regăsi?