Sunt nouă ani astăzi. Și poate pentru că nu o spun destul de des, pentru știu sigur că și tu știi că…
Te iubesc chiar și atunci când ….
Mi-ai fost alături când am suferit, când am plâns, când am fost rea și obosită.
Ai spălat vase, ai schimbat scutece, ai pupat mânuțe mici și ai inchis nasturi și mai mici, când eu nu am mai putut să o fac.
Am mers împreună la fiecare control medical, la fiecare ecografie nouăși mi-ai ascultat răbdător fiecare suspin al meu.
M-ai încurajat să scriu, să îmi urmez visul, atunci când credeam că nu sunt suficient de bună.
Ni s-au dărâmat vise, speranțe, viitorul și am simțit atunci că și inimile noastre se vor dărâmă o dată cu ele.
Am pierdut o sarcină, am plâns cu brațele goale de copilul ce ar fi putut fi frățiorul mai mic. Sau poate chiar surioara…
Mă cunoști mai bine decât oricine, te cunosc mai bine decât oricine. Eram niște copii la primul nostru sărut.
Am trecut împreună prin nopți lungi fără somn, am vegheat nopți interminabile cu febră și viroze, am făcut sute de omlete la micul dejun, am spălat ochișori somnoroși și dințișori mici de perluțe.
Te iubesc și te susțin să faci ceea ce îți place. Voi crede în tine chiar și atunci când tu însuți nu o vei mai face.
Îți sunt alături, necondiționat.
Sunt pentru totdeauna.
Mândră să-ți port numele.
PS. Să nu uiți că diseară este rândul tău să speli vasele, eu duc gunoiul. 😀
Ps2. Nu mai avem lapte, iei tu diseară, în drum spre casă?