Jurnal de spital- Ziua a doua- Despre mononucleoză

19 ianuarie

Ne-am internet aseară.  În jur de ora 22 am urcat în salon, după trei ore de așteptat în gardă. Am nimerit într-un salon cu doar două paturi, ceea ce a fost foarte bine, întrucât nu a trebuit să împărțim baia cu prea multă lume. Ne aflam totuși la Victor Babeș, spitalul de boli infecțioase.

Seara de joi s-a încheiat în sfârșit, cu Matei dormind ghemuit lângă mine. A avut o seară grea, în care printre altele,  o oră a îndurat montarea unei branule.

Vineri de dimineață, la ora 8, doamna doctor Geta Vancea, care este un medic extraordinar, a venit să ne vadă, adică pe Matei. Răbdarea și empatia,  vocea blândă, și atingerile ușoare ale doamnei doctor l-au determinat pe Matei să urmeze instrucțiunile fără să se opună vreo secundă. O asculta cuminte, fascinat. A deschis gura, a scos limba, și-a ridicat bluza când a venit vorba să fie „gâdilat” cu stetoscopul.

Cum vă mărturiseam și ieri, habar nu aveam despre ce înseamnă mononucleoză. Așa că desigur am rugat-o pe doamna doctor Geta Vancea să îmi explice despre ce este vorba.

„Mononucleoza o facem toți, să știi. Cam 90% din populație este afectată. Se mai numește și „boala sărutului” și este mai comună printre adolescenți deoarece se transmite prin schimbul foarte intim de salivă. La unii boala se manifestă, la alții virusul rămâne latent. Perioada de incubație este între 4 și 6 săptămâni.

Mononucleoza este o boală infecțioasă cauzată de unul dintre cele mai contagioase virusuri din tulpina celor herpetice: Epstein-Barr. Odată ce ajunge în organism, virusul se înmulțește la nivelul nazofaringelui afectând limfocitele B (globule albe).” Așa se explică și valorile ridicate ale globulelor albe rezultate în urma analizelor lui Matei. Limita normală este de 68 de unități iar el avea în jur de 970!

Și totuși, cum de un copil de numai doi ani a contact acest microb, din moment ce excludem varianta sărutului? „Utilizarea unor obiecte sanitare și tacâmuri de bucătărie comune (furculițe, linguri) pot îmbolnăvi un alt copil de mononucleoză, iar băutul din același pahar sau sticlă reprezintă din nou un factor de risc crescut pentru răspândire.” Iată deci cât important este ca fiecare copil să aibă sticluța lui sau paharul din care să bea apă.

„Nu se poate transmite de la animal la om, ci doar de la om la om.” Am vrut să știu pentru că noi acasă avem un prieten cățeluș. ☺

Ca și simptome de recunoaștere a bolii sunt următoarele: febră( Matei a avut 38), adenopatie( adică umflarea ganglionilor limfatici), splina și ficatul mărite. ( observate de doamna doctor pediatru). Adenopatia mi-a atras atenția cel mai mult. Ganglionii de la nivelul gâtului se imflamaseră atât de mult, încât am crezut că avem de a face cu un oreion. Insă iată că a fost vorba despre cu totul altceva. A, și ce a mai obsevat doamna doctor pediatru, ce ulterior s-a dovedit a fi infecția produsă de acest microb, a fost puroi in spatele timpanului, trimițându-ne la ORL, cu un debut de otită.

Eu nu am mai auzit de această boală până acum. „Da, pentru că până acum nu s-a căutat atât de mult. Până de curând se trata ca o infecție, și cam atât. Nu se căuta și microbul”. 

Așadar, monucleoza este o boală contagios-infecțioasă, care inflamează splina, ficatul și ganglionii. Se tratează cel mai bine în spital, sub supraveghere medicală. Nu este extrem de gravă, însă netratată este foarte periculoasă. Din cauza faptului că splina este mărită, un efort spre exemplu din partea pacientului, sau o căzătură pe burtă, poate duce la ruperea splinei.  Iar de ceea ce poate cauza o infecție în corp netratată, nu mai pomenesc.

La ora 10 dimineața a venit vremea tratamentului, numai că surpriză, branula nu mai era bună. Se înfundase. Cea montată cu atâta efort și suferință cu o seară în urmă. Am luat-o de la capăt și din a doua încercare, au și reușit. Văzând suferința copilului meu,  aproape că îmi venea să mă apuc și de medicină, doar de dragul lui, să nu îi mai văd chinul. Să nu mă mai consume neputința în fața durerii lui.

Ziua a trecut teribil de greu. Matei însă a avut un tonus bun, a fost foarte vioi, ne-am jucat, am citit, ne-am uitat la desene. A cântat, a dansat, a râs și a mâncat foarte bine. Dacă toți oameni bolnavi ar fi precum copiii, ne-am vindeca mult mai repede…

Sănătate tuturor copiilor!

Ps. Despre prima seară, am povestit aici.