Timpul special sau despre cum să înveți iarăși să te joci (P)

18 octombrie 2019
Postat de Mamă de Matei în Recomandari
0
Timpul special sau despre cum să înveți iarăși să te joci (P) Playmobil

Am mai mărturisit și cu alte ocazii, dar o mai fac și astăzi încă o dată, să mă știe toată lumea. Mie nu îmi place să mă joc. Ce să-mi faci acum? Mai degrabă aș sta comod pe un șezlong, sau înghesuită într-un colț de canapea și aș citi zile și nopți, poate cerând un pic apă din când în când. Sau un ceai. Dar să mă pui să alerg, să mă prefac că-s super erou sau inamic, să mă târăsc pe coate sau să mă ascund în dulap… Ei bine, o fac, dar parcă nu aș face-o. Și știu că mulți părinți se lovesc de aceeași barieră: Dragi copii mari, aia e, nu mai știm și nici nu ne mai place să ne jucăm.

Acum, nu trebuie să intre nimeni în panică. Nu este cel mai rău lucru din lume dacă nu vă dați în vânt după ore de joacă, ca adulți avem alte interese și obiceiuri. Însă să nu uitați că totuși cel mai bun lucru din lume pentru copii este jocul. Este modalitatea prin care ei se exprimă cel mai bine, jocul este limbajul comun al tuturor copiilor. De aceea copiii se împrietenesc atât de repede în parc sau la vreo petrecere comună. Ei se pot juca chiar în secunda următoare după ce au făcut cunoștință. Iar asta mi se pare uimitor!

Astfel încât, ori de câte ori am ocazia, mă mut pe covor atunci când Matei mă invită să mă joc alături de el. Se întâmplă foarte des, desigur, dar am exersat mult, vă imaginați 😊) Iar aici funcționează foarte bine la mine timpul special despre care am învățat chiar de la maestrul în jocuri și joacă, Dr Larry Cohen. Timpul special este un timp limitat- de obicei părintele negociază cu copilul, nu este un timp standard impus. Să zicem spre exemplu, cincisprezece minute. În aceste minute părintele se joacă ce vrea și așa cum vrea copilul. Adică se detașează cu totul, se implică de adevăratelea în joc. Nu are voie să răspundă la telefon, nu se uită la televizor și nici nu se gândește la ultimul raport predat. Timpul special este despre aici și acum. Toți cei implicați sunt prezenți aici și acum, covorul sau camera de joacă este singurul univers acceptat ca fiind existent.

Am exersat și noi timpul special și este adevărat că uneori ne este greu să ne rupem cu totul de griji însă de cele mai multe ori uităm de trecerea timpului și suntem cu toții antrenați în joc. Ultima oară s-a întâmplat duminica trecută. Să vă povestesc.

Un zâmbet cât cutia de mare 🙂

Am programat pentru duminică construirea unei secții de poliție chiar la noi în sufragerie ( ne-a atras cea de la Playmobil), cu tot cu închisoare. Soțul, amator și el de construcții de genul, s-a antrenat imediat în misiune. Am deschis cutiile, am scos piesele. Matei și-a asumat rolul de a investiga fiecare piesă, ce-i cu ea, ce reprezintă. Unde sunt pistoalele, ce-i cu lingurițele acelea mici, cu pasta și periuța de dinți, cu toaleta și chiuveta?

Ba chiar a simulat o evadare a hoțului, în timp ce domnul polițist avea o treabă mică. Cu un pipi.

Desigur, hoțul a ajuns în cele din urmă să fie încătușat. Soțul s-a asigurat că fiecare element va ajunge acolo unde îi este locul astfel încât stația de poliție să arate impecabil la final. Iar eu mi-am luat în serios rolul de a face baie și chiar de a-mi spăla și părul. Cu tot cu mască, șampon și balsam.

Oferă-i copilului jucăria pe care și-o dorește și vă asigur că vă veți juca împreună. De drag!

Prieteni, ce a urmat, nu vă pot descrie în cuvinte. Am ieșit din baie și i-am găsit în același loc. Cu prosopul pe cap, m-am alăturat și eu echipei. Cum să pot să rămân deoparte? Am terminat cafeaua începută de dimineață, iar după vreo 90 de minute, am tăiat un pepene galben și vreo două mere și am făcut o pauză de hidratare. Apoi am reluat activitatea de echipă. Soțul se ocupa de ultimile finisaje, Matei aranja paturile, cănile și farfuriile, setul de amprente, laptopurile și legitimațiile, toate să ajungă în locul în care trebuia să se afle, după imaginația lui.

Vedere din turnul de control
Apoi adevărata joacă a început. Evadări, urmăriri cu elicoptere și scufundări pentru prinderea hoțului. A completat cu alte personaje iar povestea a devenit și mai mare, ideile și imaginația se împleteau într-un joc frumos care ne plăcea tuturor. Am încercat să condensez 5 ore ( pentru că atât a durat totul, cu pauze foarte scurte), în videoclipul de mai jos. A fost una dintre cele mai frumoase duminici din ultima vreme. Ne-a plăcut și ne-am distrat, ceea ce vă doresc și vouă.
Ne-a pus imaginația la treabă, am creat povești și cel mai important. Ne-am jucat împreună fără să ținem seama cont de timp. Asta face timpul special și o jucărie potrivită.

Sistemul de jucării Playmobil datează încă din 1974 și cel mai mult îmi plac oamenii lor, așa cum spune Matei. Adică figurinele, ce interpretează diferite personaje. Sunt ca niște păpușele de mici dimensiuni, sunt ușor manevrabile. Se pot agăța, pot ține în mână o cană, pot fi așezate pe biciclete, se pot așeza pe scaune.

Setul secției de poliție cu închisoare îl găsiți pe https://www.aratoys.ro/ iar aici aveți linkul direct https://www.aratoys.ro/produs/sediu-de-politie-cu-inchisoare/.

Mai jos, videoclipul promis. La începutul clipului, filmează Matei 😀

Comentarii Facebook

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.