De la bun început, vreau să  cunoașteți și să rețineți următoarele lucruri foarte importante: există o lege și anume Ordinul 1284/2012 privind reglementarea programului de vizite al aparținătorilor pacienților internați în unitățile sanitare publice în care se precizează astfel:

Art. 5
(1)       În cazul copiilor internați în secțiile/compartimentele de terapie intensivă se asigură prezența cu caracter permanent a unuia dintre parinti, dacă se solicită acest lucru.
(2)       În cazul copiilor pana la 14 ani internați în oricare dintre secțiile/compartimentele din unitatea sanitară se acceptă prezența unui aparținător permanent, dacă se solicită acest lucru.
(3)       În cazul copiilor cu vârsta cuprinsă între 14 si 18 ani internați în oricare dintre secțiile/compartimentele din unitatea sanitară se poate accepta prezența unui aparținător permanent, cu acordul șefului de secție/coordonatorului de compartiment.
2. Vârsta  până la care se permite internarea  parintelui/ reprezentantului legal  alături  de copil este  de 18 ani conf. alin 3, art. 5 din  Ordinul 1284/2012 privind reglementarea programului de vizite al aparținătorilor pacienților internați în unitățile sanitare publice.
3. Condițiile de care pot beneficia  părinții / reprezentanții legali  pe perioada internării împreună cu copiii  sunt diferite de la un spital la altul în funcție de prevederile regulamentelor de ordine interioară pentru pacienți de la nivelul unităților medicale.
4. Copiii intră în categoria persoanelor vulnerabile prin vârsta pe care o au si nu pot  primi informații și oferi un consimțămînt informat pentru actul medical exercitat asupra lor.
Conform legislaţiei europene adoptate şi în ţara noastră, părinţii sau reprezentanţii legali ai copiilor minori au dreptul de a da consimţământul informat în numele copiilor lor și în consecință trebuie să asiste la consultul medical si la realizarea unora din procedurile medicale .
Art. 4
Pacientul are dreptul de a fi informat cu privire la serviciile medicale disponibile, precum şi la modul de a le utiliza.( Legea  nr. 46 din 21 ianuarie 2003 drepturilor pacientului)
5. Fiecare pacient are dreptul la servicii medicale de calitate efectuate fără discriminare și fără abuzuri.
Art. 3
Pacientul are dreptul de a fi respectat ca persoana umană, fără nici o discriminare.( Legea  nr. 46 din 21 ianuarie 2003 drepturilor pacientului).
Salvați-vă aceste rânduri în telefon, sau pe undeva unde le puteți avea oricând la îndemână în asemenea situații. Ce este de reținut este că aveți dreptul să vă internați cu copilul, să fiți informați asupra procedurilor și asupra actului medical ce urmează să se desfășoare, și să asistați la acesta, adică nu sunteți obligați să ieșiți din cabinet și să vă lăsați copilul singur, ba dimpotrivă!

Revenind la povestea noastră. Acum două săptămâni a fost necesar să ne internăm în spital. Cu un diagnostic de mononucleoză ( v-am povestit în a doua zi de jurnal de spital despre boală-simptome și tratament) și cu un număr exagerat de mare al transaminazelor, altă cale nu a fost decât să rămânem spitalizați.

Cum ați aflat deja mai sus, copiii de până la 14 ani au dreptul la însoțitor pe toată durata spitalizării, fără discuție. Însoțitorul își plătește masa, 10 lei pe zi, excepție făcând părinții copiilor de până în 3 ani.

Cel puțin șapte zile de tratament erau necesare în cazul nostru. Așadar era clară perioada minimă de spitalizare. În a cincea zi a fost nevoie să rezolv o problemă urgentă, care nu suferea amânare. Sigur că în ultimă instanță copilul era mai important decât orice altceva, însă copilul are și un tată, care chiar își ia rolul în serios . Așa că am stabilit să rămână el în cele două zile.

Cu o seară înainte, am întrebat ce proceduri sunt necesare pentru ca soțul să rămână internat cu Matei.

-Aaa, păi nu știm dacă se poate.

-De ce? am vrut să știu.

-Păi în acest salon mai este internată o mămică.

-Și? …

-Păi și dumneavoastră v-ar conveni să stați cu un bărbat în salon?

-Ce treabă aș avea eu cu tatăl? Presupun că nu vine nimeni cu gândul la distracție aici.

-Haideți doamnă, să fim serioase.

O întreb pe mămica de salon dacă ar deranja-o acest lucru. Un răspunde imediat că nu, ba chiar confirmă că și ea ar fi procedat la fel, dacă ar fi fost în situația mea.

-Și dacă totuși un tată ar fi trebuit să se interneze cu copilul, ce s-ar fi întâmplat în cazul acesta? am vrut eu iarăși să știu.

-Am fi căutat un salon în care erau doar bărbați. Trebuie să ințelegeți că nu este permisă șederea persoanelor de sex opus în același salon.

-Și dacă nu ați fi găsit, ce s-ar fi întâmplat?

-Păi….

În fine. Nu o să mai pun și restul conversației. Cert este că la acel moment mi s-a părut absurdă explicația lor. Nu cunoșteam nici legea în baza căreia puteam să apăr drepturile copilului meu, dar și ale tatălui până la urmă. „Norocul” nostru a fost că mămica cu care am împărțit salonul s-a externat a doua zi, și practic nemaifiind nimeni în salon, tatăl copilului meu a putut rămâne internat alăuri de el.

De ce am vrut să atrag atenția asupra acestui fapt.  Pentru că tați văduvi au fost refuzați la internare. Pentru că tați cu soții însărcinate in ultimul trimestru au fost refuzați. Pentru că tată de gemeni a fost refuzat la internare alături de soție. Atenție! Fiecare copil   parte are dreptul la însoțitor, deci pentru doi copii, se pot interna doi părinți. Refuzarea taţilor ca însoţitori ai copiilor spitalizaţi este un abuz, si o discriminare în acelasi timp!   Preşedintele Colegiului Medicilor din România, Gheorghe Borcean a declarat: „Legea nu prevede că părintele sau însoţitorul trebuie să fie bărbat sau femeie, deci dacă un spital refuză tatăl, este un abuz. Asemenea măsură nu are cum să fie inclusă într-un regulament intern al vreunui spital din România pentru că ar contraveni legii”.

Sper să nu aveți niciodată nevoie de aceste informații, să nu fie cazul la voi.

Ce puteți face dacă vă loviți de astfel de probleme:

-informați cadrele medicale că aveți cunoștință despre Ordinul 1284/2012 și conform legii, aveți dreptul să rămâneți alături de copil pe toată durata spitalizării.

-dacă vi se refuză internarea, informați cadrelor medicale că veți face reclamație la poliție și plângere penală cu acuzația de rele tratamente aplicate copiilor (art. 197 Cod Penal, încălcarea lui se pedepsește cu închisoare de la 3 la 7 ani) și acuzația de încălcare a Ordinului 1284/2012.

-dacă în continuare vi se refuză internarea, cereți tratament de urgență pentru copil, sunt obligați să îl ofere. Apoi cereți motivarea în scris a refuzului și transfer la un alt spital.

Mergeți la cel mai apropiat spital și o luați de la capăt.

De asemenea, puteți depune plângeri și reclamații în scris la Poliție (secția de care aparțineți), la spital și Ministerul Sănătății, aici. Desigur, după ce copilul s-a însănătoșit.