Familia este cheia către fericire

Tatăl nu este ajutorul mamei. Este părintele copilului lui.

Încă din prima oră de viață a fiului nostru, soțul meu a intrat în salon, și-a privit puiul de om cu ochi mândru de tată apoi l-a luat în brațe. L-a sărutat emoționat pe frunte și aproape cu ochii înlăcrimați mi-a spus : „Ia uite, cât de mult semănăm! Ăstă-i puștiul meu, a? Vă iubesc atât de mult…”. Iar inima mea aproape că îmi spărgea pieptul, de la atâta bucurie și împlinire.

Acasă a schimbat scutece ( și încă o mai face), a pregătit laptele în miez de noapte, a legănat, a mângaiat cucuie ca să treacă, a fost cal de cursă și pilot de avion și nu a așteptat un premiu sau aplauze pentru lucrul acesta.  A spălat vase, a dat cu aspiratorul, a făcut curat în baie, a făcut mâncare și niciodată nu a cerut o diplomă pentru „cel mai bun soț și cel mai bun tată”, deși știe că eu îl consider excepțional.

I-a vegheat somnul în timp ce eu ieșseam la o întâlnire cu fetele, a mers la toate controalele medicale ale celui mic și dacă s-a întâmplat o dată să nu poată să ajungă, a sunat imediat ce am ieșit din cabinet să ne întrebe ce am făcut.

Unii/unele îmi spun cât de norocoasă sunt pentru că am un soț care este un tată atât de implicat. Și asta se datorează faptului că trăim într-o societate în care femeia este cea care trebuie să le facă pe toate iar singura datorie a bărbatului este acea de a aduce bani în casă și de a bea bere seara pe canapea urmărind un meci.

Tatăl copilului meu are grijă de fiul lui, însă nu doar pentru câteva ore, nu ca o bonă sau o îngrijitoare, ci ca un tată. Pentru că de fapt asta face prin tot ceea ce face: îi este tată.  Iar asta ar trebui să fie normalul zilelor noastre. Pentru că amândoi am participat la concepția lui, pentru că amândoi ni l-am dorit, pentru că amândoi îl iubim, pentru că un copil are nevoie de aceeași implicare din partea ambilor părinți.

Ajutoare în creșterea copiilor pot fi bunicii, frații, prietenii. Tatăl nu este ajutor, tatăl este tată.

Așa că iubiți tați și dragi soți, fiți părinți pentru copiii voștri,nu doar tați ocazionali, pentru că vă asigur că nu există ceva mai frumos pe lumea asta ca un tată implicat și nici bucurie mai mare pentru femeia care vă privește. Vă asigur că veți avea parte de toată aprecierea ei.

Dacă ți-a plăcut articolul, te invit să mă susții cu un like pe pagina de facebook. 🙂

8 Comments on “Tatăl nu este ajutorul mamei. Este părintele copilului lui.

  1. Cam prea inspirat de aici http://www.mother.ly/love/a-dad-is-not-a-babysitter-or-a-helper-hes-a-parent, dar e ok sa fie si o traducere in limba romana. Insa mi-e greu sa cred ca articolul asta v-a schimba mentalitatile atat de invechite ale tatilor din zilele noastre. Din pacate la noi toate sarcinile legate de casa si copil cad in grija mamei si nu este ok. Cred ca este treaba noastra a mamelor de baieti sa ii crestem asa cum am vrea sa fie, sau sunt, sotii nostri astfel incat usor usor sa reusim sa schimbam felul in care este privit rolul tatalui in viata de familie.

    1. Ai sa crezi sau nu, dar inspiratia articolului mi-a venit dupa o discutie pe un grup de mame, despre rolul tatalui in viata copiilor. Sunt de acord ca exista asemanari, acum am citit si eu articolul, dar probabil uneori se mai intalnesc acleasi idei la persoane diferite, se intampla. 🙂
      Referitor la mentalitatea taticilor, daca a avut sau nu impact asupra lor, dupa ce a citit aceste randuri, un tatic s-a hotarat sa creeze un grup de sustinere pentru tatici. Chiar dumnealui mi-a spus ca am fost un fel de inspiratie. Grupul exista pe Facebook si se numeste Tatic de Maria. Eu cred ca inseamna ceva. 🙂
      Sanatate multa va urez si crestere frumoasa !

    2. Buna, Scuza-ma ca intervin dar in primul rand ar trebui sa schimbam atitudinea asta fatalista a „generatiei” noastre sau generalizari de acest gen…nu cred ca feleile sunt intr-un fel si barbatii in alt fel…sunt oameni si oameni…si asa cum copilul creste cum il educi, din fericire la fel si sotul! Schimbarea incepe cu noi! sa nu lasam mereu povara pe umerii copiilor nostrii care ne au ca simgur exemplu doar pe …noi! Vrem sa ne ajute sotul? Sa cerem, sa zicem (nu scandal sau cicaleala cu ce nu face)…Schimbarea incepe cu parinti!!

  2. Nu stiu cat schimba un articol felul cuiva de a fi.al meu are aproape 2 ani si maica sa i a facut baie fara mine de maxim 10 ori. Au mai fost la doctor si singurei sau cu unul din bunici dar tot ce înseamnă casa imaprtim frateste de dinainte sa apară el. Daca nu dădea inainte cu aspiratorul slabe sanse s o faca dupa. Si mai putine sa l inpulsioneze cineva prin vreun articol.cunosc si cazuri cu bere si canapea (in alta casa) si cazuri cu schimbat de scutece. Depinde cat de mult si l doreste fiecare.

  3. Eu consider ca, copilul meu este în primul rand cel mai bun prieten al meu…ii dedic de cate ori pot cat mai mult timp,încerc sa o înțeleg, ii ofer tot ce pot…fac eforturi sa aibă mereu tot ce și dorește, sa aibă o educație aleasa,curaj și maxima încredere în ea…și în mine…nu știu dacă asta înseamnă un tata bun…dar voi avea mereu sufletul împăcat ca fac tot ce pot pentru ea….
    Nu i pregătesc viatza fetitei mele…ci i mi pregătesc fetita pentru viatza..
    ONOARE ȘI RESPECT dragi prieteni!!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *