Somnul este unul dintre dorurile mamelor noi. Și nu numai.

Cel puțin în primul an, mama doarme foarte puține ore pe noapte. Sau pe zi. Sau legate. Că sunt dezlegate rău. Cel puțin în primul an, mamele se trezesc din trei în trei ore, dacă nu și mai devreme.

Nu este o regulă, sunt și mame care reușesc să doarmă în primele luni mai mult, dar povestea celor mai multe mame este cea de mai sus. Că este vorba despre alăptat sau hrănit, ori despre colici sau pur și simplu salturi în dezvoltare, mama e acolo să aline, să ia în brațe, să legene. Și chiar dacă uneori face toate astea semi-trează nu se pune ca somn, nu are cum.

Lipsa somnului aduce multe neplăceri. Oboseală, toleranță scăzută la frustrare, nerăbdare. Toate resursele de care dispune, toată pacea și calmul merg către pruncul agitat care caută liniștea mamei. O dată ce iese din sfera bebelușului, mama s-ar putea să nu răspundă celor din jur așa cum aceștia se așteaptă.

Poate folosește un ton mai ridicat, sau mai scăzut, de aproape că nu se înțelege ce zice. Poate nu reușește să transmită mesajul pe care îl intenționase, pentru că mintea este prea adormită ca să mai lege cuvintele potrivite. Poate că nu mai vrea nimic altceva, doar să stea câteva minute liniștită. Sau poate că le vrea pe toate, într-un timp foarte scurt, pentru că nu se poate dezlipi de pruncul ei. Da, așa sunt mamele…

Fiți buni cu mamele. Nu știți câte ore au dormit azi-noapte.

Fiți blânzi, întrebați dacă puteți ajuta, dacă puteți fi de folos. Spuneți o vorbă bună, blândă, dacă aveți de unde, dacă nu aveți, mai bine țuguiați-vă buzele, luați-vă vorba înapoi și nu mai spuneți nimic.

Fiți blânzi cu mamele. Nu presupuneți că dacă stau acasă nu fac nimic.

Dragi soți, nu le luați de bune când ajungeți acasă, ca și cum tot ce așteptau era să ajungeți acasă ca să servească. Sunt convinsă că în alte condiții chiar așa ar fi, dar la sfârșitul zilei tot ce își doresc este ca singura persoană adultă cu care mai pot schimba o vorbă să o întrebe: Cum ți-a fost astăzi?

Să îi oferiți un umăr sau un braț pe care să plângă. De oboseală, de ciudă, de singurătate. Ascultați-le durerile și fricile oricât de bizare, ciudate sau nefondate vi s-ar părea. Poate spunându-le cu voce tare, în cele din urmă, li se vor părea și lor la fel, și vor reuși să se mai liniștească.

Fi-ți blânzi cu soțiile voastre, mamele copiilor voștri. Sărutați-le pe frunte, întrebați-le Cum a fost ziua ta? Este cel mai mare ajutor prin care le puteți susține.

Dragi mame, fiți blânde cu alte mame. Nu știți câte ore au dormit azi-noapte…

Sursă foto articol: Pinterest