Mi-am ținut copilul prea mult în brațe– va spune o mamă niciodată.

Ne obișnuim cu expresii, preluăm obiceiuri din experiențe care nu mai sunt neapărat valabile în ziua de astăzi. Bebelușii nu se țin mult în brațe, pentru că se învață. Și dacă se învață, e de rău.

Nu ai cum să răsfeți un bebeluș.

Bebelușii și copiii de vârstă mică nu sunt capabili să manipuleze.

Pe timpuri, să se învețe bebelușul în brațele mamei, era chin pentru mamă și pentru cei din jur. Pentru că mama trebuia să se întoarcă devreme la serviciu. Chiar după două luni de zile. Bebelușul ajungea în grija rudelor sau a unei creșe de stat. Și acolo, fără mama, bebelușul plângea neconsolat.

Noi știm că brațele mamei sunt Raiul. Dar, pe vremuri, învățatul în brațele mamei însemna o rupere și o despărțire și mai dureroase. Și zic asta doar pentru a înțelege ce se află de fapt, în spatele lui seînvațăînbrațe. Să nu mai judecăm. Fiecare a făcut cum a știut și cum a putut, mai bine.

Un bebeluș ce a crescut vreme de nouă luni în pântecele plin de căldură al mamei sale, va căuta căldura brațelor mamei de îndată ce va simți salteaua pătuțului gol.

Un bebeluș ce vreme de nouă luni nu a simțit foamea pentru că s-a hrănit de la mama fără să fie nevoie să ceară, va căuta sânul mamei de îndată ce burtica va anunța ora mesei.

Un bebeluș ce vreme de nouă luni nu a purtat nici hăinuțe ori scutece, se va simți neliniștit de îndată ce scutecul îi va plin sau hainele îl vor incomoda. Și se va liniști de îndată ce va simți căldura și mirosul pielii mamei lui.

Bebelușii vor să fie în brațele mamei pentru că mama este tot ce știu.

Sursă foto copertă articol: Phil Hearing on Unsplash h