Astăzi, 5 octombrie, se sărbătorește la nivel mondial, Ziua Educației. Și cred că acest citat se potrivește foarte bine contextului actual. Tot la nivel mondial.
Educaţia este un vaccin contra violenţei. – Edward James Olmos
Și acesta a fost primul gând care mi-a venit în minte atunci când am văzut știrea despre tragedia petrecută pe un stadion de fotbal din Indonezia. Unde cel puţin 127 de persoane au murit când fanii au invadat terenul, iar poliţia a răspuns cu gaze lacrimogene.
Când suntem copii, părinții sunt tot ceea ce avem. Și deși pare un gând înfricoșător, pentru că vine cu multă responsabilitate și asumare, este totuși un adevăr.
Pentru că cine ar putea să apere interesele copiilor mai bine, dacă nu proprii părinți?
Cine ar putea să-i protejeze cu toată bună-voința, pe copii, dacă nu proprii părinți?
Atâta vreme cât părinții sunt în viață, niciun copil de pe lumea asta, nu ar trebui să se simtă singur, neiubit, ori să simtă că viața sa valorează puțin, spre deloc.
Toți părinții își iubesc copiii, dar nu toți copiii se simt iubiți. Pentru că iubirea părintelui este ceea ce simte părintele față de copil, nu ceea ce părintele reușește să exprime. Sună complicat, dar nu este.
Aseară am primit un mesaj Ro-Alert prin care se anunța dispariția unui copil din Galați, în vârstă de 13 ani. Mesajul conținea semnalmentele copilului, doar că nu a mers linkul în care erau și poze cu copilul. Oricum, am căutat imediat pe Google numele și am găsit și poze.
Ce idee bună! mi-am spus. Chiar dacă eu am primit mesajul în București și copilul e din Galați. Poate știe poliția ceva, ce mai contează? Măcar să se găsească copilul. Și s-a găsit! În București!
Explicația pentru care mesajul a fost transmis și locuitorilor din București, deși băiatul dispăruse din Galați:
În urma investigațiilor efectuate, s-a stabilit că minorul a cumpărat un bilet de tren din gara CFR Galați și s-a urcat în trenul cu destinația București. A fost recunoscut de mama sa, în urma vizionării înregistrărilor video de pe camerele de supraveghere.