Sunt multe dimineți în care nu îmi vine să mă dau jos din pat. Hai să mai stau încă cinci minute, îmi zic.
Sunt multe dimineți în care aș sta doar să dau scroll pe tik-tok sau să citesc o carte, în loc să scriu un articol, de exemplu.
Sunt multe seri în care după serviciu, aș sta în pat, fără să fac vreun pic de treabă prin casă.
Sunt multe momente în care mi-aș pierde controlul. Aș lovi, aș țipa, aș pleca.
Ca să nu existe nici un dubiu asupra termenului, de la început vom clarifica și vom stabili ce înseamnă parenting.
Faptul că este tot mai pomenit acest cuvânt parenting, este minunat pentru că aduce cu sine tot mai mult constientizarea importantei lui. În același timp, folosirea lui, a termenului în engleză, pe o populație românească, ne distanțează de semnificația lui.
E plin internetul de tehnici de parenting. Și asta este foarte bine. Este însă mai puțin bine atunci când toată lumea se concentrează prea mult pe tehnică. Pentru că tehnica este tehnică și nu iese de fiecare dată. Si părinții se demoralizează, și motivația scade și ea.
Unele subiecte sunt mai greu de abordat. Mai ales când subiectul cuprinde multă emoție și a adus multă frământare la un moment dat, durere sau neputință.
Deși citisem cărți și învățasem despre corp că el ne arată primul când ceva ne supără (somatizarea), am avut și nefericita șansă să aflu despre asta pe propria piele. Pe pielea mea de mamă, care suferea neputincioasă pentru durerea corporală a fiului ei.