Ziua copilului începe atunci când ziua de grădi s-a încheiat. Este un lucru pe care l-am învățat de curând și care pe mine, ca părinte, m-a ajutat mai apoi să înțeleg comportamentul copilului meu. Nu știu alți copii cum sunt la finalul zilei, dar Matei plângea și pentru că nu mai aveam iaurt în frigider, și că dacă ar fi știut cum să facă asta, probabil că mi-ar fi cerut șosete fără călcâie. Acesta era modul lui de a-mi arăta că este supărat, doar așa știa să se descarce de toate emoțiile negative strânse de-a lungul zilei.
Ziua noastră începe înaintea zilei lor. Pentru că ne trezim înaintea lor, pregătim micul dejun și ne pregătim pentru servici. Apoi îi trezim ușor pe ei, duios, uneori cu răbdare, alteori nu, depinde de cât de mult am întârziat. Hai că ne descurcăm noi în dimineața asta, ne încurajăm în gând.
Îi lăsăm apoi la grădiniță, și o fărâmă din sufletul nostru rămâne acolo, cu ei. Ne ștergem lacrima din colțul ochiului și ne pornim spre serviciu. La întoarcere, ne facem deja socoteala în minte despre cum ne vom împărți timpul. Cină, parc, baie, vase de spălat, poate cine știe, în seara asta îndrăznim să visăm la câteva pagini ale cărții care tot zace pe noptieră. Asta dacă nu ne ia somnul pe nesimțite.
Atunci când ziua de grădi s-a încheiat înseamnă că în sfârșit…
Înțelegând asta, pot să înțeleg așteptările copilului meu și în același timp, dezamăgirea din ochii lui atunci când nu pot răspunde așteptărilor lui.
Pot să înțeleg de unde vine supărarea așa de mare atunci când petrecem în parc doar 30 de minute în loc de o oră, atât cât el ar fi avut nevoie.
Pot să înțeleg de ce mai are nevoie de încă zece minute de citit înainte să se bage la somn, când eu nu știu cum să găsesc patul mai repede.
Înțeleg ce se află în spatele nemulțumirii lui și știu că nu caută să mă supere pe mine neapărat, ci doar își exprimă nemulțumirea față de limitarea aceasta a timpului, care până la urmă, ne afectează pe toți. In definitiv, și noi suntem la fel de supărați pentru că nu ne ajunge timpul pentru tot ce ne-am propus, nu-i așa? Diferența dintre adulți și copii este că adulții dispun de resurse tehnice( maturizarea creierului, spre exemplu) prin care pot gestiona supărarea fără să o descarce asupra altcuiva.
Ca părinți, încercăm să răspundem nevoilor lui. De aceea, mai rămânem cinci-zece minute la joacă că doar nu putem schimba lumea în minutele acelea. Mai lăsăm vasele pentru mai târziu și mergem la un film toți trei, unde mâncăm floricele și bem suc. Ieșim la o înghețață chiar dacă încă îi curge nasul. Ridicăm castele din Lego și facem pizza pentru oamenii din Lego.
Danonino 70 gr este o gustare numai bună de luat în parc în primul rând pentru că nu ai nevoie de linguriță pentru a servi gustarea, ambalajul este foarte practic, dar și pentru că poate fi ținut în ghiozdan, deci în afara frigiderului,până la patru ore. Deci spor la joacă fără griji.
Danonino cu biscuiți este de o obicei gustarea de dimineață, înainte de a pleca la grădiniță. Matei mănâncă întotdeauna dimineața, chiar dacă imediat ce ajunge la grădiniță, ia micul dejun împreună cu colegii lui. Uneori este o felie de pâine cu unt, uneori o banană, alteori iaurt cu biscuiți.
Poate că la final de articol, unii părinți se simt și mai presați. Știu că nu întotdeauna putem să fim disponibili pentru copii. Suntem obosiți și noi ca toți oamenii, împovărați de griji, dar putem găsi variante care până la urmă se dovedesc a ne fi chiar de ajutor. Eu de exemplu, atunci când am treabă și chiar nu am cum să mă joc pe covor, îi dau lui Matei un prosopel și un fâs-fâs cu care să șteargă geamurile sau ceva pe la bucătărie, dacă am de pregătit cina, iar el vrea musai să stea lipit de mine. Și astfel câștigăm amândoi. Eu îmi fac treaba, el stă pe lângă mine și între timp putem să vorbim despre cum a fost ziua fiecăruia. ?