Mi-a scris o cititoare zilele trecute și m-a întrebat dacă nu aș putea să scriu despre răutatea asta dintre mame. Care găsesc atât de ușor să critice alte mame, și atât de greu să arate empatie sau compasiune.

Chiar a doua zi, cred, am văzut știrea despre băiețelul peste care a căzut o coloană decorativă, în timp ce se afla cu tatăl, la primărie. Copilul are șase ani.

Pe scurt, tatăl vorbea probabil cu un funcționar public. Copilul se plimba pe lângă cei doi adulți. Coloana îi atrage interesul. Copilul se cațără pe ea. Coloana cade cu el, peste el. În câteva fracțiuni de secundă. Băiețelul ajunge la terapie intensivă. Nu cunosc care este starea lui actuală, dar Doamne-ajută să nu fie decât o sperietură și o lecție. Nimic mai mult…

Judecătorilor fără parafă și fără activitate, le-a ajuns acaeastă știre pe masă. Adică pe social media. Toate comentariile legate de această știre sunt despre tatăl care nu știe să aibă grijă de copil. Despre cât de incapabili sunt părinții din ziua de azi. Adică fix ceea nu are nevoie să audă în acest moment.

Vindecă dacă poți, dar mângâie întotdeauna. Dacă nu ai o vorbă bună de spus, mai bine nu spune nimic.

Oare nu i s-a mai întâmplat nimănui? Copilul meu s-a lovit cu mine de mână. Cu mine de mână s-a împiedicat. Sub privirile părinților și ale bunicilor, a căzut în curte, lovindu-se de beton. Bunica lui a plâns încontinuu, și i-a fost teamă să îl mai supravegheze de una singură, pentru că se simțea foarte vinovată. Deși fusese doar un accident. Deși fuseserăm toți acolo.

Se poate întâmpla oricui. Și nu de judecata oamenilor avem nevoie. Ci de o vorbă bună, un cuvânt de încurajare, o rugăciune.

Nimeni nu vrea să fie în pielea bietului tată.

Și nimeni nu vrea să fie în pielea celui de la primărie, care se ocupă de administrare și întreținere. Care probabil este foarte stresat de accidentul petrecut acolo.

Instituțiile publice nu sunt locuri de joacă pentru copii. Părinții nu își pot ține mâinile și ochii pe copii non-stop, și nici oamenii care se ocupă de administrarea primăriilor nu pot prevede că un copil se poate cățăra pe o coloană.

Nimeni nu se trezește dimineața cu gândul de a face rău cuiva. Niciun părinte nu pleacă de acasă cu gândul că ceva rău i se va întâmpla copilului său.

Vindecă dacă poți, dar mângâie întotdeauna. Dacă nu ai o vorbă bună de spus, mai bine nu spune nimic.

Avem prea mulți judecători în țara asta și prea puține probleme rezolvate.

Sursă foto : Kelly Sikkema on Unsplash