Am mai spus-o recent și mi se pare potrivit să o spun și acum: Dacă nu poți să vindeci, măcar mângâie.

Eu știu că de când există internetul, lumii îi este mult mai ușor să se exprime. Internetul este locul în care se întâlnesc oameni de pretutindeni, cu toate nivelele de educație. Oameni bucuroși, oameni triști, oameni dezamăgiți, oameni fericiți, oameni împietriți.

Și toți acești oameni se lovesc unii de alții pe internet, fără ca cineva să le medieze Ciocnirea.

Fără un arbitru care să tempereze interacțiunile, toată lumea spune ce vrea, cui vrea. Oameni care au avut o zi grea. Oameni supărați, oameni necăjiți.

Oameni care nu primesc atenție de la apropiați, așa că își iau atenția de unde pot. Chiar dacă există riscul de a răni pe cineva în calea lor. Pentru că nimeni nu își propune să lovească pe cineva. Asta este doar o consecință a nevoii de atenție, de putere.

Limba română are cel puțin 80.000 de cuvinte și totuși noi le folosim pe cele mai răutăcioase.

Limba română are cel puțin 80.000 de cuvinte și totuși noi le folosim pe cele care reușesc să rănească.

Limba română are cel puțin 80.000 de cuvinte și totuși noi nu reușim să le folosim pe cele empatice, pe cele care nu judecă, pe cele care nu rănesc.

Limba română are cel puțin 80.000 de cuvinte. Hai să luăm DEX-ul ( Dicționarul explicativ al limbii române) și să ne împrietenim și cu acele cuvinte care exprimă blândețea, empatia, înțelegerea.

Dacă nu găsești nimic bun de spus, ori ceva util, mai bine nu spune nimic.

Dacă o mamă se plânge că a trecut ziua și nu a reușit să mănânce, nu îi spune că nu știe să se organizeze sau că tu le faci mereu pe toate. Ai putea în schimb să îi spui cum faci de reușești să faci asta.

Dacă o mamă se simte rușinată pentru că nu a reușit să spele vasele nu îi spune că e leneșă sau că tu reușești să le pui la punct pe toate. Ai putea să îi spui în schimb cât de mult de ajută pe tine mașina de spălat.

Dacă o mamă se află pe marginea prăpastiei depresiei, nu îi mai spune că astea sunt doar mofturi și alinturi. Și că tu le-ai făcut pe toate fără să clipești. Pentru că asta ar putea să îi facă vânt în prăpastie.

Dacă cineva spune că nu mai poate și eu vin să îi spun “hai că asta-i culmea, uite eu câte fac și nu mă plâng ca tine!”, atunci m-aș întreba dacă nu cumva cuvintele mele arată că am nevoie de atenție și că nu o primesc de la cei apropiați. Așa că simt nevoia să ies în evidență, făcând pe altcineva să sufere.

Limba română are cel puțin 80.000 de cuvinte și totuși nu reușim să scriem măcar unul empatic. Gândiți-vă puțin la asta. Merită.

Sursă foto copertă articol: Aaron Burden on Unsplash