Eram zilele trecute pe drum. Era foarte cald, așa că oprim la un magazin să luăm apă. Vede copilul înghețată și ochii îi sclipesc: Mami, luăm și noi? Sigur că da! Când vine vorba de înghețată, foarte rar ne contrazicem.
Merg către frigiderul de înghețată, și trec pe lângă raftul cu jeleuri. Și dintr-o dată, îmi sclipesc și mie ochii. Aproape țopăind ca un copil, îi zic soțului:
-Uite, jeleuri din alea acrișoare de mâncam noi, când eram mici! Vai, sunt ani de zile de când nu am mai mâncat!
Și să ne fi văzut pe noi în mașină, doi adulți, și un copil. Adulții mestecau fericiți ceva nemestecabil și necomestibil. Curios, copilul cere să guste. Mușcă, mestecă, apoi spune, foarte serios:
-Bleah, nu știu cum puteți să mâncați chestiile alea!
Ne-am uitat unul la celălalt, doi părinți, care se simțeau ca doi copii, și cumva, a căpătat sens. Și am înțeles. A fost vocea noastră bună, care l-a învățat despre mâncarea bună, sănătoasă. A fost vocea noastră, sănătoasă.
Au căpătat sens toate întrebările la care am răspuns, au căpătat sens toate învățăturile, toată strădania și toate, toate câte au fost grele și uneori, parcă prea dureroase.
Dragă mamă, care acum simți că parcă nu faci și când faci, parcă faci degeaba. Ascultă-mă bine. Va veni și ziua în care totul va avea sens. Și îți vei spune că a meritat. Îți promit. Faci o treabă minunată! Chiar de uneori îți vine să îți iei câmpii și pare că totul e în zadar. Nu este, trust me!
Va veni și ziua în care totul va avea sens. Și îți vei spune că a meritat. Trust my word!
Sursă foto: Nienke Burgers on Unsplash