S-a dus și Septembrie ca gândul. A trecut pe lângă noi ca o clipire, ca o sclipire a ultimelor raze calde de soare. Septembrie este ultima amintire de vară.

Sunt atât de bucuroasă să trăiesc într-o lume în care există Octombrie!

Căci Octombrie are soare, dar are și ploi. În unele zile ne va fi fost tare greu, și poate că vom simți că suntem singuri. În alte zile vom fi fost atât de copleșiți de probleme, încât singurul lucru pe care îl vom putea face va fi să așteptăm ca planetele să se așeze la locul lor.

Octombrie va avea zile frumoase, zile cu iubire și cu atenție. Cu inimi mari în trupuri mici. Octombrie ne va aduce dimineți cu cer peste care Dumnezeu lasă să cadă valuri de roz și bleu, și care împletite delicat, se așează peste lume în culori de lavandă și de auriu.

A fost Septembrie. Am râs, am plâns, am stat cu sufletul la gură. Ne-am spus hai că o să fie bine, cât o să mai țină răul? Apoi ne-am speriat iarăși, ne-am închis în noi și ne-am rugat necontenit, în gând. Ține-ne Doamne, copiii sănătoși.

Octombrie vine iar. Octombrie vine cu toamna cea adevărată, cu bucurie și cu emoții noi. Pictori magici, nevăzuți, transofrmă lumea într-o planșă uriașă, iar noi ne bucurăm să rămânem admiratori tăcuți, recunoscători, bucuroși, căci avem bilete în primul rând.

Toamna ne arată cât de frumos este să lăsăm lucrurile să treacă.

În octombrie, frunzele se dezlipesc de copaci, și coboară ușor spre pământ, din iubire pentru frunzele noi de primăvară. Pentru începuturi noi. Pentru a proteja pământul de vremurile reci ce vor avea să vină.

Frunzele cad prin timp și spațiu, prin stele și cer, cad prin lume, pentru lume. Cad până când uită că ele cad, atât de unduitor și liniștitor este dansul căderii lor….

Așa că lăsați nostalgiile să treacă, lăsați etapa de bebelușeală să treacă, dacă acum copiii’s mari. Lăsați copiii să crească.

Lăsați să treacă nostalgia anilor douăzeci și primiți cu brațele deschise anii treizeci, anii patruzeci. Asemenea toamnei, aduc belșug și înțelepciune. Este anotimpul vieții în care roadele sunt gata să fie culese.

Lăsați să treacă prieteniile vechi, dezlegate. Luați-vă rămas bun de ele, pentru a face loc unora noi. Mugurii din primăvară devin flori, în vară. 🙂

Lăsați să treacă toate acele lucruri care vă răpesc timp, și care nu vă aduc nimic în schimb. Prea mult televizor, prea multă media, prea multă intoxicare.

Lăsați să treacă gîndurile rele despre voi. Nu sunt un părinte bun, nu sunt de ajuns, nu sunt bun. Stați puțin cu ele, apoi dați-le drumul. Sunteți mai mult decât un gând. Sunteți un copac întreg care trăiește și în miez de iarnă dezgolit, și renaște în fiecare primăvară, verde, nou. Același, dar altfel.

Lăsați să treacă gîndurile rele despre alții. Lăsați să treacă ranchiunea, ura, resentimentele. Cântăresc greu pe suflet.

Lăsați să treacă vina, regretele, ce-ar fi fot dacă… Faceți-vă loc vouă, o să vă prindă bine, o să vedeți…

Lăsați să treacă obiceiurile proaste, să se ducă. Să se ducă fumatul, alcoolul în exces, mâncatul în exces. Dați-le drumul, pentru ca alte obiceiuri bune să se așeze.

Lăsați să treacă autovictimizarea. Eu nu pot, eu nu sunt în stare, și începeți să acționați. Nu mai lăsați trecutul să vă dirijeze prezentul. Sunt aici și acum, reamintiți-vă asta de câte ori simțiți că nu sunteți în stare.

Octombrie este luna cu cele mai frumoase culori în acuarele, și cu cel mai mult aur în buzunar. Este ora de aur a toamnei, potriviți-vă ceasurile bine. 🙂

„Dacă timpul ar fi avut frunze, ce toamnă!” (Nichita Stanescu)