Timpul trece prea repede și totuși suntem mereu pe grabă

16 februarie 2020
Postat de Mamă de Matei în Maternitate
4
Timpul trece noi ne grabim

Ne trezim de dimineață, îți pregătesc micul dejun, iar cât mănânci, eu mă pregătesc pentru o nouă zi de serviciu. Uneori mă mai chemi atunci când un fir de gem a atins felia simplă cu unt. O tragedie. Apoi urmează spălatul pe dinți, pe față și îmbrăcatul.

Mai repejor, că altfel întârziem. Tu la grădiniță, eu la serviciu. Să ne grăbim.

Tot pe grabă, plec de la serviciu ca să ajung la tine. Fața ți se luminează și strigi tare Mamaaaaaa. Mă bucur și eu atunci când în sfârșit te simt în brațele mele. Îți scot șosetele desperecheate din dulap, una e cu Spiderman cealaltă cu Batman, și îți acopăr piciorușele perfecte, pe care le-aș săruta într-una.

Hai să mergem, avem de pregătit cina, băița, poveștile… Să ne grăbim.

Acasă ne spălăm pe mâini, apoi fiecare la treaba lui. Eu la bucătărie, tu la joacă. Te mai plângi din când în când cât de foame îți este, dar în același timp, mă chemi să facem întrecere de mașini, ori să ne jucăm de-a hoțul și polițistul. Încerc să mă grăbesc, să fie toate gata la timp.

Urmează masa, baia și poveștile înainte de somn. Și un cântec, două. Aștept somnul tău ca să pot face baie, să termin articolul început acum două zile ori să termin situația aceea de care m-am apucat de dimineață dar pe care nu l-am finalizat și trebuie să fie gata până mâine.

Îți așezi capul jumătate pe pernă jumătate în golul din talia mea. Respiri ușor și liniștit. Te acopăr cu pătura iar tu scuturi revoltat din picioare. E cald, mama. Îmi dau ochii peste cap și îmi mai spun încă o dată în gând, Of, cum mai semeni cu taică-tu.

Și aștept să adormi, rugându-mă să nu adorm, căci așa de bine și de liniște este lângă tine…. Mai spui ceva în somn despre lună, că e mică. Așa te referi tu de fapt, la semilună, însă încă ți-e greu să o spui. Oare o să îmi mai amintesc toate aceste lucruri peste ani, sau graba mea o să măture tot în cale?

Ușor, cu fiecare zi ca trece, timpul mă îndepărtează de tine. Timpul nu se oprește, nu stă pe loc. Fiecare zi ne aduce mai aproape de ziua în care nu ne vom mai grăbi, pentru că nu vom mai avea motiv să o facem. Tu nu vei mai avea nevoie de mine, să fac asta pentru tine.

Nu vor mai avea nevoie să îi ținem mână ca să nu alunece.

Nu vor mai avea nevoie să le cântăm înainte de culcare.

Nu vor mai avea nevoie de sărutul nostru care vindecă orice rană și orice supărare.

Nu vor mai avea nevoie de noi.

Timpul trece. Iar noi ne grăbim.

Noi grăbim timpul.

Noi grăbim timpul care ne îndepărtează, acel timp pe care îl mai putem petrece împreună înainte ca ei să devină, să fie ei, fără să mai aibă nevoie de noi.

Eu am început să observ timpul. Și nu îl mai grăbesc.

Timpul trece noi ne grabimTimpul trece noi ne grabim
Sursă foto: Pinterest

Comentarii Facebook

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.