„Te iubesc mama. Chiar dacă-s atât de mic, încât nu ți-o pot spune în cuvinte”

22 septembrie 2021
Postat de Mamă de Matei în Maternitate
0
"Te iubesc mama. Chiar dacă-s atât de mic, încât nu ți-o pot spune în cuvinte"

Sunt micuț tare. Încă nu pot vedea prea bine în lumea asta nouă. Umbre se perindă prin fața ochilor mei, dar de fiecare dată știu când ești tu. Ești unică, ești astrul meu cel mare și strălucitor.

Îți simt mirosul mama, bătăile inimii tale sunt cântecul ce m-au liniștit atâtea luni în șir, cum aș putea să nu te recunosc imediat?

Îți știu ritmul respirației, mama, mai bine decât îl cunosc pe al meu. Tu ești ceea ce cunosc cel mai bine din toată lumea, lucrul de care sunt cel mai sigur.

Te iubesc mama. Chiar dacă-s atât de mic, încât nu ți-o pot spune în cuvinte.

Așa că uneori te chem prin lacrimi. Prin plâns. Prin neliniște. Atât pot deocamdată. Asta este chemarea mea pentru tine.

Știu că te doare uneori. Știu că uneori lacrimile mele se împletesc cu lacrimile tale. Cât greu îți este, mama! Eu te simt, eu te simt cel mai bine, știai? Legătura noastră nu s-a rupt la naștere, nu încă. Cred că ne-am înnodat și mai tare, pentru că sunt dependent de tine. Fără tine nu pot trăi, fără tine nu pot exista.

Bebelușul nu poate exista fără mamă.

Aud vorbindu-se în jurul meu despre zi și despre noapte, despre timp. Singurul timp pe care îl cunosc ești tu, mama. Alte repere nu am.

Te iubesc mama. Chiar dacă-s atât de mic, încât nu ți-o pot spune în cuvinte.

Așa că uneori îmi întind brațele către tine. Plâng nemulțumit atunci când mă lași în afara brațelor tale. Pentru că mirosul tău este tot ce vreau, căldura ta este tot îmi doresc.

Tu miroși a noi doi mama, ca și cum am fi unul. Pentru mine nu există încă tu și eu, există doar noi.

Noi doi orbităm unul în jurul celuilalt, ca și cum nu ar exista un alt loc pe lume în care ne-am putea afla. Tu ești Soarele, iar eu sunt Pământul. Fără căldura ta nu viața nu este posibilă.

Te caut când e vremea să dorm. Te caut în somn. Te caut atunci când mă trezesc. Te caut necontenit.

Te iubesc mama. Chiar dacă-s atât de mic, încât nu ți-o pot spune în cuvinte.

Dar în curând, nu voi mai adormi doar pe pieptul tău. În curând lacrimile și strigătele vor deveni cuvinte. În curând voi putea exprima tot ceea ce simt, în cuvinte.

Și cu o voce care va răzbate atât de straniu, de străin și în același timp atât de aproape, îți voi spune Te iubesc, mama…

Sursă foto copertă articol: Jordan Whitt on Unsplash

Comentarii Facebook

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.