Fără categorie

Sunt soție și prietenă. Chiar dacă am devenit mamă

Bună, sunt eu, soția ta, chiar dacă între timp am devenit mamă. Poate fizic și chiar și sufletește, m-am schimbat, însă tot a ta sunt. Deși îți par puternică, că mă descurc foarte bine cu toate, uneori mă cuprinde o disperare teribilă.  Aș striga după ajutor, dar mi-e teamă că nu ai să mă auzi, sau și mai rău, ai să rămâi indiferent la strigătul meu.

Viața cu bebe acasă nu este atât de roz pe cât crezi. El nu este numai un zâmbet și un chiot toată ziua.  Ai idee cât de obositor poate fi un copil care poate plânge chiar și două ore fără oprire? Mai adaugă și vreo două nopți nedormite, plus câteva zile în care am apucat să mănânc doar câteva sendvișuri. Cred că știi deja că la un copil nu poți țipa, nu îl poți certa și nici nu îl poți ruga să se oprească, singurele arme fiind răbadarea și stăpânirea de sine. Toate acestea se adună  în sufletul meu, pe care nu îl pot elibera, decât prin plâns și frustrare, pe care tu evident, tu nu le vezi niciodată. De cele mai multe ori, când tu ajungi acasă, toate sunt așezate la locul lor.

Uneori nu am habar de zilele săptămânii.  Dacă pentru restul lumii, week-end-ul înseamnă prilej de bucurie sau de relaxare, pentru o mine este doar o zi ca oricare alta.  Pentru mame nu există pauză.

Știu că munceștii, chiar  mai mult de 12 ore pe zi, uneori și în week-end, doar pentru noi, ca să avem. Dar te rog, când ajungi acasă nu mă întreba ce am făcut toată ziua, pentru că îmi dai impresia că tu crezi despre mine că viața mea este un concediu permanent. Întreabă-mă mai întâi dacă am apucat să mănânc, dacă am nevoie de o baie adevărată fără plânsul celui mic în urechi sau pur și simplu ,înainte de orice, acordă-mi măcar 10 minute, timp în care să mă deconectez de restul zilei.

Draga mea prietenă. Deși pentru o vreme, cluburile și escapadele inopinante la munte sau la mare, vor rămâne amintire, sper ca relația noastră să nu se schimbe. Sper să ne vedem la fel de des, la o plimbare în parc, ori mall sau la un suc. Deci nu ezita să mă suni ori de câte ori ai timp să ieșim împreună. Nu te voi refuza decât în cazuri excepționale( febră,răceală,vaccin). Ar reprezenta o gură de aer proaspăt atît pentru mine cît și pentru bebe (căci până la urmă căruțul s-a inventat tocmai pentru a putea merge cu copilul oriunde, fără dificultate), să întâlnim și alte chipuri, senine, relaxate, să nu mă rup total de lumea reală.

Dragii mei, deși am cunoscut o mulțime de mămici în parc, deși cu altele comunic pe grupuri de socializare dedicate, uneori mă simt singură. Vă invidiez pentru că oarecum, voi vă continuați viața de până acum, iar eu rămân cumva în urma voastră.  Chiar dacă bebelușul ocupă un loc foarte mare în sufletul meu, am în continuare nevoie de voi ca să mă simt completă.  Am nevoie de iubire și de prietenie, poate acum mai mult ca niciodată.  Am nevoie de voi , pentru că voi sunteți echilibrul meu în cea mai mare provocare a vieții mele.

timthumb

Facebook Comments

3 Comments on “Sunt soție și prietenă. Chiar dacă am devenit mamă

  1. Intr-adevăr, este greu! Dar este si frumos, sa te uiti in trecut si sa vezi ce mare si frumos a crescut puiul tau si sa te gandesti ca este si meritul tau. Soțul meu a fost plecat o perioada in străinătate. A fost si mai greu sa ne auzim doar la telefon si pe internet. Greu pentru mine sa cresc un copilas singura, greu pentru el sa nu vada cum ii creste puiul. Dar asa se întâmpla, ne sacrificam pe noi pentru copii. Te pup, mami!

    1. Este adevarat ca ne sacrificam si ca nu ne plangem vreodata pentru asta. Altceva vroiam sa subliniez. Ca multi prieteni, din prea multa grija de a nu deranja, sau din comoditate, uita de saracele mame, care si asa mai ies pe undeva din an in Paste. La fel si sotul, consider ca ar trebui sa fie un pic mai grijuliu. 🙂 te pup si eu, cu drag! :*

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.