Sufletul mamei este croit să fie cusut de sufletul copilului ei
De-as putea, aș opri vântul, pentru ca tu, copilul meu, să te joci liniștit.
De-as putea, aș opri valurile, pentru ca tu, copilul meu, să construiești castele mari de nisip, fără ca apa să ți le mai dărâme.
De-aș putea, aș stârni ploaia, atunci când tânjești să sari în bălți cu orele.
De-aș putea, aș porni ninsoarea, pentru ca împreună să înalțăm oameni de zăpadă caraghioși.
De-aș putea, aș da norii la o parte, din serile întunecate, pentru ca tu, copilul meu, să privești luna pe care o iubești atât de mult.
De-aș putea, aș aduce vara mai devreme, pentru zilele în care ți-e dor de mare și de castele pe nisip.
De-aș putea, aș lua toată durerea ta asupra mea, numai ca să nu te mai văd plângând.
De-aș putea, m-aș transforma în tot ceea ce tu, copilul meu, îți dorești tu cel mai mult să ai.
De-aș putea, l-aș ruga pe Dumnezeu să mă lase să veghez eu asupra ta, lângă îngerul tău păzitor.
De-aș putea, aș pune pauză războaielor și relelor din lume, doar ca tu să crești într-o lume mai bună decât cea care se conturează acum.
Dar eu nu pot să fac toate astea, deși uneori știu că tu vezi în mine toate aceste puteri. Nu pot să fiu Dumnezeu, deși el mi-e martor că pentru tine, de multe ori îmi depășesc puterile și zi de zi aflu despre mine că pot mai mult decât ieri.
Cu toate astea însă, există ceva mult mai mult mai puternic decât toate. Ceva ce doar o mamă, un părinte, poate face pentru copilul lui. Voi fi lângă tine înainte de orice.
Să te însoțesc în călătoria asta de se numește viață. Așa cum mi-o lumina Dumnezeu mintea și atât cât știința mea de om m-o ajuta.
Te voi veghea de câte ori îți va fi greu și de câte ori mă vei chema. De câte ori vei fi supărat, de câte ori vei plânge, de câte ori îți va fi greu.
Când vei simți că lumea ta se prăbușește, mama va fi lângă tine, ca să o reconstruiască cu mâinile goale.
Pentru că sufletul de mamă rămâne întotdeauna lipit de sufletul copilului ei.
Nu există mamă în lume căreia să nu ii fie greu și care să nu își frământe sufletul atunci când copilul ei suferă.
Nu există suflet de mamă în lume care să rămână indiferentă la suferința, chiar și mută, a copilului ei.
Pentru că așa – i sufletul de mamă croit. Este cusut de sufletul copilului ei.
