Aseară am stat până târziu. Nu mă lua somnul și pace. Așa că am dat pe programul meu preferat, TLC, și am prins un episod nou din 90 de zile până la nuntă.

Imediat după ce emisiunea s-a terminat, a început un documentar, despre viața prințesei Diana. Și despre modul în care s-a despărțit de această lume.

Nu mai este un secret pentru nimeni inocența și speranțele cu care privea Diana lumea la 19 ani, pe când era logodnica prințului Charles, fiul moștenitor al coroanei.

Peste tot se vorbea numai despre viața de basm pe care Diana Spencer o trăia la acel moment. Despre cum și-a găsit prințul. Un fel de Cenușăreasa, dar reală.

Nu mai este un secret de asemenea că prințul Charles era îndrăgostit de Camila, care la rândul ei era căsătorită, cu copii. Prințesa Diana a aflat de relația lor doar cu câteva zile înainte de a se oficia nunta regală.

Nunta a fost transmisă în toate colțurile lumii.

Și în timp ce șapte miliarde de oameni aplaudau povestea celor doi prinți, în vreme ce probabil miliarde de femei ar fi vrut să fie în locul prințesei, prințesa Diana se afla în fața altarului cu miliarde de ochi ațintiți asupra ei, știind că iubirea vieții ei nu o iubi niciodată. De atlfel, la finalul ceremoniei, prințul Charles „a uitat” să o sărute pe prințesa Diana.

În timp ce o lume întreagă era sigură că inima prințesei saltă de bucurie, inima Dianei Spencer se îneca în tristețe. Aveau să urmeze 16 ani de depresie, atacuri de panică, respingere, lupta cu bulimia, și în final, moartea.

„Îmi amintesc că eram atât de îndrăgostită de soțul meu, încât nu mi-am putut lua ochii de la el”. „Am crezut absolut că sunt cea mai norocoasă fată din lume. Avea să aibă grijă de mine. Ei bine, m-am înșelat în această presupunere.”

Cine și-ar fi închipuit un asemenea viitor pentru o prințesă, când părea că lumea întreagă i se așterne la picioare? Ulterior, Diana a declarat că ziua nunții a fost cea mai urâtă zi din viața ei.

În autobiografia publicată de către Andrew Morton, ea a adăugat: „Dacă mi-aș putea scrie propriul scenariu, l-aș pune pe soțul meu să plece cu femeia lui [Camilla] și să nu se mai întoarcă niciodată.”

Este o lecție pe care o știam deja, dar acum a fost atât de clar totul. Să nu judeci pe nimeni. Orice om are în suflet dureri neștiute de nimeni.

Doar pentru că un om se îmbracă bine, nu înseamnă că este fericit. Ori dacă nu se îmbracă cu haine scumpe, nu înseamnă că este nefericit.

Doar pentru că un om zâmbește de fiecare dată când îl vezi, nu înseamnă că este model de fericire. La fel nici cum cei care nu se pricep prea bine să își exprime sentimentele, nu sunt nefericiți.

Doar pentru că oamenii postează fotografii în care pare că viața lor este perfectă, asta nu înseamnă că viața lor chiar este perfectă.

Doar pentru că o mamă nu se plânge cât de greu îi este, asta nu înseamnă că viața ei este perfectă. Dacă acum nu îi este foarte greu, nu înseamnă că îi este ușor.

Ar trebui să învățăm să nu mai judecăm atât de ușor. Să nu mai criticăm, chiar deloc. Nu știm ce dureri și suferințe neștiute de nimeni, poartă fiecare om în suflet.

Sursă foto copertă articol: Jason Blackeye on Unsplash