Banii și puterea scot ce este mai rău din oameni, se spune. La fel și războiul. Se vede deja cum ne scoatem ochii pe unde apucăm, despre cine are sau nu dreptate. Despre ce trebuie să se facă sau despre să nu se facă.

Dar am văzut și alte părți ale războiului.

Am văzut mobilizarea extraordinară a oamenilor de pretutindeni, mobilizarea exemplară a românilor și a vecinilor noștri.

Am văzut oameni uniți pentru bine, pentru umanitate. Fără să fie neapărați coordonați de stat, fără a aștepta nimic în schimb. Am văzut oameni care au gătit, au adus sarmale calde, dar și ceai cald, produse de igienă, pături. Am văzut oameni care și-au pus casele la dispoziție pentru a-i găzdui pe cei în nevoie.

Am văzut astăzi acest videoclip. Este postat pe Tweeter. Un soldat rus se predă ucrainienilor. Aceștia îi oferă o plăcintă și un ceai cald. Iar soldatul mănâncă și bea ceaiul de parcă ar fi trecut câteva zile de la ultima masă.

Apoi, cei care „l-au capturat”, îi sună familia, în Rusia, cu apel video. Familia îi răspunde iar soldatul rus izbucnește în lacrimi și nu poate adresa niciun cuvânt. Abia după ce își termină ceaiul, reușește să rostească două vorbe să să trimită o sărutare către ecran.

Când soldatul plânge, fiind copleșit de emoții, fata care ține telefonul, îl mângâie blând pe umpr și îi oferă familiei lui detalii despre unde se află.

Filmarea, mai jos.

Dacă toți soldații și toți oamenii ar fi așa, nu ar mai exista războaie. Oamenii nu să lupte își doresc, și nici glorie. Oamenii își doresc să trăiască, în pace.

Soldatul din filmare vorbește cu mama sa, Natasha ( spun autorii). Nu pot să îmi imaginez bucuria mamei sale, la aflarea veștii că fiul ei este teafăr și nevătămat.

Este dureros numai să privești. Pentru ce atâta durere, pentru ce atâta suferință? Se spune că soldații ruși merg acolo fără suficientă hrană, fără suficientă apă, fără suficient combustibil…

Dar de ce tot spun soldați? Sunt trimiși la război copiii de ieri. Au doar 20-23 de ani. Sunt flămânzi, prost îmbrăcați, speriați și înșelați de ofițerii lor. Nu există nimic mai rău pe lume…