Zilele acestea emoțiile sunt copleșitoare. Sau poate că nu sunt deloc. Zilele acestea unii sunt de partea unuia, alții de partea altuia. Și sunt destul de mulți și cei care nu vor să fie cu nicio parte.
Zilele acestea a apărut des întrebarea de ce nu ne-am emoționat atât de tare și în alte dăți, în alte vremuri la fel de grele pentru oamenii ce au fost ceva mai departe de noi, din punct de vedere geografic. Probabil la întrebarea asta ar trebui să își răspundă fiecare.
Zilele acestea unii l-au îndrăgit foarte tare pe președintele Ucrainei. Alții, din contră, l-au condamnat la fel de aprig. Cine are dreptate? La întrebarea asta, probabil că cel mai bine este tot să își răspundă fiecare.
Zilele acestea, inimile de mame din toată lumea au bătut îndurerate pentru inimile de mame ai căror copii pleacă pe front, fără să știe dacă îi vor mai vedea vreodată.
Zilele acestea, soți și tați și-au îmbrățișat copiii și soțiile, poate pentru ultima dată. Și de fiecare parte a graniței, s-au vărsat lacrimi fierbinți.
Zilele acestea se poartă un război pe care nimeni nu vrea să îl ducă. Tinerii vor să își trăiască viața, mamele vor să își crească copiii, să îi vadă mari, bunicii vor să se bucure de nepoții lor.
Știu că sunt discuții dure zilele astea, știu că sunt oameni cu care până mai ieri erați pe aceeași lungime de undă iar astăzi aveți păreri extrem de diferite despre ce se întâmplă în lume. Dar voiam doar să vă reamintesc că sub fiecare fir de păr zburlit, sub fiecare glas revoltat, mocnește o singură dorință. Să fie pace. Să nu mai creăm și noi războaie între noi, căci iată, sunt deja destule în lume.
Zilele acestea ar trebui să ne aflăm cu toții de aceeași parte: de partea oamenilor, de partea noastră.
Sursă foto copertă articol: Eric Ward on Unsplash