Vineri am participat la ultima serbare de la grădiniță. Și s-a lăsat cu lacrimi. Au plâns părinții, au plâns bunicii, a plâns doamna educatoare, au plâns copiii.

Doamne, câtă emoție a putut cuprinde un spațiu atât de mic! A fost emoție de la început până la sfârșit.

Ne-a vorbit directoarea grădiniței despre rolul educatorilor în formarea copiilor. Și ne-a povestit dumneai despre educatoarea pe care a avut-o și al cărei nume și-l amintește și astăzi.

Eu nu mai știu numele educatoarei mele. Și probabil că nici copilul meu nu și-l va aminti pe al dumneavoastră, doamna Nicoleta. Și cred că nici nu ar avea de ce să și-l amintească. Pentru că de fapt, echipă am făcut noi două, nu-i așa?

Poate copilul meu nu își va mai aminti, dar eu cu siguranță n-am să vă uit numele!

Pentru că ați știut și v-a păsat de fiecare îngrijorare a mea, fiecare teamă, fiecare îndoială.

Pentru că ați avut răbdare cu copilul meu, dar mai ales cu mine. M-ați ascultat, mi-ați cerut părerea și ați ținut cont de ea.

Pentru că ați avut încredere în copilul meu chiar și atunci când alții nu au avut.

Pentru că ați văzut la el sclipirea și bucuria din ochi și mi-ați spus: Iubește fotbalul și mingea, trebuie să îl dați la fotbal! Și atât de bine ați văzut, fotbalul este cea mai mare iubire a lui. Sunt sigură că într-o zi, o să vă dedice un gol, în timpul unei audiențe maxime!

Pentru că l-ați văzut, l-ați auzit, l-ați ascultat. Chiar și atunci când nu putea să scoată vreun cuvânt.

Pentru că ați înțeles sufletul de mamă și ați avut mereu cuvinte de încurajare. Pentru copil și pentru mamă.

Poate copilul meu nu își va mai aminti, dar eu cu siguranță n-am să vă uit numele!

Pentru că mi-ați crescut copilul zi de zi, cu răbdare și cu iubire, ca o mamă.

Pentru că nu ați renunțat și nu l-ați lăsat nici pe el să renunțe.

Pentru că sunteți omul din proverbele românești. Sunteți omul care sfințește locul. Lumea ar fi un loc mai bun, mai cald și mai frumos, cu mai mulți oameni ca dumneavoastră.

Nu există salariu pe lume care să vă poată răsplăti, pentru munca titanică din fiecare zi. Mulțumesc! este prea puțin. Copiilor copilului meu le doresc să aibă o educatoare precum a avut și tatăl lor.

Sursă foto copertă articol: Jared Subia on Unsplash

Ps: Am uitat să vă las ceva după serbare. Am să o las acum, aici…