Adultul îi va căuta în relație pe mama sau pe tata. Poartă-te cu copilul tău așa cum ți-ai dori ca viitorul lui partener să se poarte cu el.

Pentru că noi toți, fără excepție, în relație ne căutăm partenerii după tiparul părinților noștri ori după modelul relației lor. Și nu are cum să fie altfel pentru că asta am interiorizat ani de zile.

Desigur, educația și psihoterapia ori șansa de a avea prieteni care să ne ajute să reînvățăm modelul sănătos de relație, sunt factori de protecție care ne ajută să ne dăm restart la viață. Altfel însă… Avem foarte multe exemple despre cum funcționează relațiile în jurul nostru…

Adultul îi va căuta în relație pe mama sau pe tata.

 Asta înseamnă că, dacă spre exemplu , dacă un copil a avut o mamă care în mod constant a fost nemulțumită de el sau orice ar fi făcut copilul nu a fost suficient pentru ea, atunci copilul va căuta în mod inconștient un partener care să continue comportamentul mamei, pentru că asta cunoaște psihicul lui, iar psihicul merge pe familiaritate.

Dacă o fată a avut un tată alcoolic și/sau agresiv se va îndrepta, tot la nivel inconștient, către parteneri agresivi sau/și cu probleme cu alcoolul. Situația aceasta pare un pic mai cunoscută, nu-i așa?

Acum, de ce vă spun eu toate acestea? Să spunem că este o rugăminte sau să spunem că este o aducere la cunoștință. Modul în care noi ne raportăm la copil, relația dintre părinți, ceea ce îi oferim în copilărie și în adolescență din punct de vedere emoțional, același lucru vor căuta ei mai târziu în relații.

Partea și mai rea este că nici măcar nu vor ști de ce fac alegerile pe care le fac, nu vor ști de ce nu pot fi fericiți, nu vor ști să impună limite în ceea ce îi privește pe ceilalți și nici să respecte limitele altora.

Dacă părinții au criticat încontinuu copilul fără să vadă și calitățile lui, atunci copilul devenit adult va căuta un adult care să îl critice.

Dacă relația dintre mama și tata a fost tot timpul tensionată, viitorul adult va căuta persoana alături de care să recreeze tensiunea din casă.

Ce fel de partener/parteneră ne dorim pentru copiii noștri? Ca să îl susțină sau care să îl critice constant? Care să îi fie alături și să crească împreună sau care să îi reproșeze fiecare neputință?

Pentru că fericirea sau nefericirea se învață de acasă. Plecăm în lume cu bagajul pe care l-am împachetat acasă. Și fiecare dintre noi le despachetăm apoi alături de altcineva cu un bagaj mai mare sau mai mic, mai dezordonat sau mai ordonat.

Istoria se repetă, ar fi păcat să nu învățăm din ea. Și mai bine ar fi ca istoria să fie frumoasă. Iar dacă nu este, atunci cineva trebuie să rupă lanțurile ruginite și să rescrie istoria generațiilor viitoare. Cineva pot fi părinții de azi.