Pentru copii, nu există prea multă mamă

10 aprilie 2020
Postat de Mamă de Matei în Familia este cheia către fericire
1
Pentru copii, nu există prea multă mamă

Lucrez de acasă de aproape trei săptămâni. Matei acasă cu mine, în fiecare secundă, din zi și din noapte, la propriu.

Eu lucrez în domeniul economic, vital zilele acestea pentru companii și pentru stat. Dacă nu ar lucra contabilii, de unde ar știi statul cât să are de colectat? În fine, înțelegi voi.

Astăzi am mers la birou pentru a lucra, întrucât aveam de definitivat și stabilit niște impozite, pe care ulterior, să le transmit clienților să le achite. Pentru că până acum am lucrat doar cu Mama, uită-te la mine și fiind vorba totuși despre niște sume, mi-am zis că trebuie să lucrez undeva în liniște. Așa am și făcut, m-am trezit de dimineață și am început să mă pregătesc de plecare.

Matei se uită nedumerit la mine. De ce e tati acasă? Și de ce tu te îmbraci? Ne întreabă curios.

Pentru că eu trebuie să merg azi la serviciu. Am foarte mult de lucru. Este doar pentru astăzi însă. Mă întorc diseară, apoi de mâine vom fi iarăși împreună acasă, doar noi doi.

Mă privește cu ochi mari. Apoi urmează potopul. Începe să plângă, vorbind în același timp, fără să înțeleg ce îmi spune.

Taică-su apare și el rapid din baie, auzind plânsul lui M. Ce a pățit, mă întreabă el îngrijorat. De la Matei te poți aștepta oricând să se lovească de ceva, să cadă sau să alunece, pentru că deseori este o mașină de curse care merge cu viteză și care pune frână brusc, când trebuie să ia câte un viraj.

Îl iau în brațe ștergându-i lacrimile mari și mucii de pe față. Îl întreb ce s-a întâmplat. Nu veau să peci!  Continuă supărat. Mă abțin să nu zâmbesc, pentru că realizam că totuși el este necăjit, deci nu este nimic de râs aici.

Dar mama, totuși de trei săptămâni, tot stăm împreună, doar noi doi? Nu te-ai plictisit, doar în casă, doar cu mine, fără alți copii, fără grădi? Nu e prea mult?

Îmi ia mâna, o strânge tare la piept, apoi închide ochii în timp ce se cuibărește în brațele mele.

Nu este prea mult, mama! 

Mno, mai spuneți voi ceva la asta….

Apoi a urmat mult ținut în brațe, explicat, până când am reușit să o dăm la pace. Am plecat în cele din urmă de acasă, cu sufletul puțin strâns, dar parcă în același timp mai bogată, mai însuflețită.

Nu ies din carantină, fără să mai fi învățat ceva nou: Pentru copii, nu există prea multă mamă…

Sursă foto: Facebook-Mamă de Matei

Comentarii Facebook

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.