Când într-o sâmbătă, la 12 ziua am primit un telefon de la tatăl meu care îmi spunea plângând că mamaie nu mai este, după ce am închis telefonul m-am apucat de făcut bagajul.

Soțul care era la serviciu a venit imediat acasă. M-a ajutat să pregătesc totul în tăcere. Tot el a coborât să cumpere o coroană de flori.

Ne-am urcat în mașină și i-am spus: pregătește-te pentru trei zile foarte dificile în care probabil nu vom dormi deloc. Și probabil nici jos nu vom apuca să stăm. Nu a avut nici un fel de obiecție.

La priveghi a roit în jurul meu și m-a ajutat cum a putut, cât a fost prezent. Ar fi ridicat pentru mine și paharul din care am beam apă.

Grija și ajutorul lui au fost observate și de ceilalți. O femeie chiar a făcut o remarcă ce m-a amuzat: Ai un bărbat de nota zece! Așa ceva mai rar! Și dacă mai greșește, închizi ochii și gata! E de păstrat neapărat!

Mai spunea astăzi cineva că avea impresia că suntem familia perfectă. Nu suntem familia perfectă pentru că nu există oameni perfecți. Dar există oameni care muncesc ca să construiască o relație frumoasă.

Cât de mult îmi iubesc soțul meu? Maxim.

Cât de tare mă scoate din sărite? Maxim.

Mi-a venit uneori să îi scot bagajele la ușă? Mi-a venit. Și poate că și el a simțit la fel despre mine.

Dar nu există relație care să nu coboare la un moment dat. Toate cuplurile se ceartă. Iar când stresul este mare, oboseala face și ea parte din grup, este foarte ușor să îți pierzi controlul.

Nu este noroc ce avem astăzi. Este multă muncă, a amândurora separat și împreună.

Suntem de aproape 13 ani împreună și acum vreo 9-10 ani a fost o perioadă critică pentru relația noastră. Și pentru că discuțiile escaladau de fiecare dată, am căzut de acord că, dacă nu reușim să spunem ceva bun, ceva constructiv, mai bine nu mai spunem nimic.

Nu am vorbit două săptămâni, deși locuiam în aceeași casă. Până când am reușit să trecem peste furie și peste toate emoțiile negative care nu ne ajutau să purtăm o discuție bună.

Și de atunci am înțeles câtă valoare au cuvintele. Și cât de mult contează să lucrezi cu tine, ca om. Să îți cunoști mai întâi slăbiciunile tale. Și să recunoști că mai greșești uneori.

Cât de mult contează să înțelegi despre căsnicie că nu este o competiție între soți. Despre cine face mai mult sau mai puțin. Despre cine face mai bine sau mai puțin bine.

O relație bună nu înseamnă noroc. O relație bună înseamnă în primul rând muncă. Și dacă pentru bani muncim de ne rupem cârca, de ce nu am face același lucru și pentru căsnicia noastră?

O relație bună nu înseamnă noroc. O relație bună înseamnă în primul rând muncă. Nu comparați relația voastră cu o altă, pentru că este foarte injustă. Nu știți în ce etapă este fiecare. Singura comparație acceptabilă este între relația voastră de acum și cea din urmă.

Și amintiți-vă următorul lucru: Într-o căsnicie nu există primul loc. Singurul loc disponibil este unul lângă celălalt.

Foto: Nathan Dumlao on Unsplash