Pe parcursul a doar câteva săptămâni, viețile noastre au fost cel puțin altfel iar sentimentul nostru despre ceea ce este normal a fost răsturnat …Sau cel puțin zdruncinat zdravăn.
Cum aș putea să descriu perioada pe care toată omenirea o trăiește acum? Cum este pentru noi, pentru generația noastră?În cuvinte simple i-aș spune fără precedent.
Pentru că este fără precedent să ne ținem la distanță de oameni, dar mai ales de cei dragi, de părinți și de bunici.
Este fără precedent să te gândești de două ori înainte dacă este chiar necesar să mergi la supermarket. Și să te rogi să găsești hârtie igienică, lapte praf sau scutece.
Este fără precedent că școlile, restaurantele, magazinele, locurile de muncă să fie puse pe pauză pentru o perioadă nedeterminată.
Este o perioadă cel puțin dificilă, în care chiar și cei mai optimiști sau cei cărora nu le este teamă de provocări, fac un pas înapoi și mai analizează încă o dată situația. Și este normal să ne simțim copleșiți.
În aceste zile, nu este la fel de ușor să găsești echilibru între responsabilitățile de la serviciu și viața de acasă.
În aceste zile, să le faci pe toate, fără să te bucuri de câteva minute de relaxare în aer liber, fără plimbările sau ieșirile în parc, pare copleșitor sau poate chiar imposibil.
În aceste zile, este greu să găsești răspunsul întrebărilor: Dar noi de ce nu putem să ieșim afară, când alții o fac? Când de afară răsună glasuri fericite de copii, iar ai tăi stau cu nasul lipit de geam.
În aceste zile, este aproape dureros gândul că de Paști nu vom fi alături de cei dragi și că ne vom vedea doar printr-un ecran.
În aceste zile, te întrebi câte variante să mai găsești, în care să umpli orele copiilor, în moduri cât mai educative dar și distractive în același timp?
La ce să ne așteptăm la sfârșitul pandemiei? La neașteptat….
Nu știu cât va mai dura starea de urgență. Nu știu cât va mai dura pandemia, până când Dumnezeu se va îndura de noi. Ce știu în schimb este că fiecare zi care vine, ne descoperă ceva despre noi, de care nu știam. De puterea de zi cu zi de a merge mai departe.
Nu va dura la nesfârșit. Pandemia nu va dura la nesfârșit. Ne vom întoarce la ai noștri și ne vom îmbrățișa iarăși.
Fiecare generație a avut propria provocare fără precedent. Războaie, foamete. Situația de acum „fără precedent”, este provocarea noastră fără precedent. Nu ne-am dorit să se întâmple, nu am cerut să vină și totuși este aici și o trăim. Fiecare cum poate mai bine. Nu avem altă opțiune decât să acceptăm ce avem și ce trăim. Dacă reușim să învățăm și să creștem din această experiență este și mai bine, dacă nu, nu este nici un fel de problemă.
Vreau ca atunci când totul se va sfârșit să țineți minte un lucru despre voi, pentru tot restul vieții.
Ați fost puternici.
Acesta este un moment definitoriu la care să vă întoarceți atunci când veți avea nevoie de dovezi despre puterea voastră.
