Gânduri bune tot mai puține.

Fapte bune tot mai rare.

Empatia și iubirea față de aproape, tot mai greu de dăruit.

Ne e teamă că dacă vom dărui iubire, o vom pierde.

Suntem oameni mari dar ne comportăm ca niște copiii atunci când vine vorba de iubire. Copiii, frații, nu pot înțelege cum mama ii poate iubi pe toți  la fel. Și totuși poate, nu-i așa?

Așa cum o flacără poate aprinde alte flăcări și nu se stinge, tot asa se întâmplă și cu iubirea.

Nimeni nu pierde iubirea dăruind-o.

Când întunericul se va strânge în jurul tău, lumina speranței te va călăuzi. Iar lumina vine din iubire.

Când deznădejdea te va împiedica să vezi calea cea bună, căldura gândurilor bune îți va da putere. Căldura vine din iubire.

Dorințele, gândurile și speranțele nu au greutate și nu pot fi văzute, dar căldura lor se simte.

„Când te dăruieşti, primeşti mai mult decât dai. Căci nu erai nimic şi începi să te împlineşti.” – Antoine de Saint-Exupery 

Iubirea este baza lumii și a tuturor lucrurilor care se aștern pe ea. Iubirea, ca și lumina, nu rămâne ascunsă.

Orice încercare de a înlocui iubirea cu un alt lucru material, nu știi încotro poate duce. Nu neapărat spre bine. Adicțiile peste lipsa de iubire se așează. Recitiți ultima propoziție și gândiți-vă la ea.

Încrederea în propria persoană nu se construiește de la sine. Iubirea părinților, sprijinului partenerului, un loc sigur unde poți ajunge la sfârșitul zilei, sunt cărămizile persoanei de mâine.