Nu le putem pe controla pe toate în viață. Dacă am avea posibilitatea asta, viața ar fi exact cum vrem noi. Liberul arbitru nu ar exista.

Una dintre cele mai mari dificultăți atunci când ești părinte este că nu ai cum să ai copiii în grijă non-stop. Nu ai cum. Te întorci să iei ceva din dulap, mergi până la baie, răspunzi la telefon, iar cu lucratul de acasă nu mai zic….

Dar necazul nu te întreabă, el vine neinvitat.

De asta niciodată nu mi-am lăsat copilul singur în casă, cât a fost bebeluș și cât a fost mai mic.

Se pot întâmpla atâtea. Poți să rămâi blocat în lift, se poate bloca ușa și nu mai ai posibilitatea să intri în casă. Acestea fiind doar lucrurile care țin de mine, ca adult, de partea cealaltă a ușii.

Nu mai amintesc de ce i-ar trece prin minte copilului să facă în casă, singur fiind. Știu cazuri de copii care s-au urcat pe mobilă și apoi au sărit de acolo, sperând să zboare ca Superman.

În orice caz, indiferent de ce alegem să facem, întotdeauna trebuie să verificăm dacă cei mici sunt într-un mediu sigur.

Merg la baie? Îl las în țarc sau un loc împrejmuit unde știu că riscurile sunt minime.

Trebuie să merg până la magazin, să iau pâine? Păi nu mai bine îl iau cu mine? Ori dacă nu pot să îl iau cu mine, nu găsesc o vecină care să îl supravegheze cinci minute? Și dacă chiar trebuie să îl las în casă, am verificat că am închis toate geamurile, balconul și orice altceva care ar putea reprezenta un pericol?

Nu l-am lăsat niciodată dormind singur, bebeluș fiind, iar eu să ies din casă.

Bebelușii se pot întoarce în somn, trag de păturică sau de pernă și tragedia e gata.

Bebelușii pot regurgita în somn, și dacă sunt întinși pe spate, se pot îneca.

Chiar și copiii mai mari se pot accidenta, pot să bage în gură diverse jucării, se pot îneca…

Nenorocirile se pot întâmpla chiar și cu noi de față sau cu noi de mână. Din păcate, nici un părinte nu este scutit de griji sau de treabă de făcut atunci când vin copiii.

Siguranța copiilor primează. Este deasupra oricărui alt lucru imaginabil  în viața asta

Dacă nu ai nici nu ajutor și ești singura persoană care supraveghează copilul în momentul respectiv, atunci toate celelalte trec pe locul doi.

Siguranța copiilor este pe locul unu.

Faci mâncare? Ia-l cu tine în bucătărie, dă-i două linguri sau doi cartofi și își va face de lucru.

Faci curățenie? Ține-l pe lângă tine, dă-i un șervețel, sigur se va distra.

Trebuie neapărat să mergi la baie? Dacă nu îl poți lăsa într-un mediu sigur, ia-l cu tine. Ia și jucăria care îi place.

Nu e ușor să fii părinte. Grijile unui părinte urcă până la cer și din păcate, chiar și o secundă poate fi fatală.

Nu este nimic mai important decât siguranța copiilor. Nici mâncarea, nici curățenia, nici cumpărăturile…

M-a tulburat știrea despre gemenii de doi ani care au căzut de la etajul zece. Se spune că mama era într-o cameră alăturată. Numai mamă să nu fii în clipele astea… Nu putem judeca pe nimeni în astfel de cazuri pentru că poți să fii cel mai rău părinte de pe pământ, dar niciodată nu îți dorești răul pentru copiii tăi, cu atât mai puțin îți dorești să îi pierzi.

Cazul celor doi copilași mi-a adus aminte de cazul unui băiețel de școală, clasa întâi cred. Bunicul îl luase de la școală, au ajuns acasă iar copilul la câteva minute după, în timp ce probabil bunicul pregătea masa, a căzut de pe geam. Bunicul uitase să închidă geamul… Ce a fost și ce este în sufletul bunicului îmi este peste putință să îmi imaginez…

Inconștienți suntem toți la un moment dat, pentru că nu ne dăm seama de pericol sau pentru că nu vrem să ne gândim la pericol…