Importanța psihologică a primilor șapte ani de viață

2 aprilie 2018
Postat de Mamă de Matei în Familia este cheia către fericire
2
sapte ani de acasa

Probabil că ați auzit de multe ori sintagma „cei șapte ani de acasă”. Sau „educația celor șapte ani de acasă”. Ei bine, nu la educație mă voi referi eu în cele ce urmează ci la dezvoltarea psihologică a primilor șapte ani, care este vitală.

În primii șapte ani se așează cele mai importante achiziții, cunoștințe, sisteme de coping ( adică cum se adaptează o persoană într-o situație stresantă, critică). Ce înseamnă asta pentru noi, ca și părinți? Înseamnă că trebuie să îi ajutăm să își dezvolte o gândire cât mai sănătoasă, care să le fie stâlp de echilibru pentru viitor.

Știați spre exemplu că, în situațiile stresante, creierul nu accesează experiența cea mai recentă, ci pe cea care este cea mai sedimentată? Adică îi este mai de ușor să ajungă la informația pe care a acumulat-o în primii șapte ani de viață decât să facă apel la ultimele întâmplări. Creierului îi este mai ușor să explice anumite lucruri în termeni mai facili, adică să facă apel la gândirea irațională.

Un exemplu:  Am fost la un interviu. Nu m-au angajat pentru că intervievatorului nu i-a plăcut de mine”. Un factor extern este responsabil de nereușita lui, și nu nepotrivirea profilului său cu jobul respectiv sau poate chiar lipsa unor cunoștințe necesare jobului respectiv.

Iată de ce este important să îi ajutăm pe copiii să se dezvolte frumos. Să le întărim responsabilitatea, dar și partea ludică, de joacă, de creativitate. Să le oferim cât mai mult din experiența noastră, să nu îi ferim de unele lucruri doar pentru că sunt copii, trebuie să îi pregătim pentru toate. Viața nu este numai roz sau gri, este o împletire de culori. Să îi învățăm să le cunoască/recunoască pe toate.

Ce putem face?

Cea mai bună metodă este exemplul. Copiii învață mai degrabă prin joc ori prin imitarea comportamentului adultului.

Pe de altă parte însă, părinții nu sunt 100% vinovați sau responsabili de modul în care viitorul adolescent/adult va face față provocărilor. O mare contribuție o are părintele într-adevăr, însă nu în totalitate. Sistemul de reacție la anumiți stimului ține de personalitatea copilului, de latura lui personală, unică. Cu alte cuvinte, chiar dacă am fi părinți perfecți și am face totul ca la carte, tot nu ar garanta o cale lină fără denivelări pentru copiii noștri.

De ce este important să cunoaștem aceste lucruri?

Pe de o parte,  ne motivează să rămânem fermi și consecvenți și să ne străduim să îi ghidăm în acest proces. Cu toții știm cât de greu este și câte semne de întrebare avem de multe ori. Faptul că o bază de gândire sănătoasă îl poate ajuta peste ani de zile să facă față provocărilor este un bun stimul de a nu renunța la ceea ce facem în prezent.

Iar pe de altă parte, trebuie să fim conștienți că totuși nu ține numai de noi. Că personalitatea copilului își va pune amprenta pe pe comportamentele viitoare și că noi ca părinți, suntem totuși limitați într-o anumită măsură și că puterea noastră nu este desăvârșită.

Amintiți-vă aceste lucruri ori de câte ori vă simțiți copleșiți de sentimentul de vină că nu ați făcut destul.

Comentarii Facebook

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.