De ce copiii se comportă diferit atunci când se află în preajma mamelor?

16 iulie 2017
Postat de Mamă de Matei în Uncategorized
11

„Până să ajungi tu acasă nu a plâns deloc. Cum te-a văzut pe tine, cum a început să se răsfețe.” 

Sau

Atunci când ai treabă la bucătărie, gătești și mâncarea mai că ia foc, fix atunci copilul vrea în brațele tale. Cu bunica sau bona nu manifestă un asemenea comportament. Ori atunci când cureți în baie cu cine știe ce soluții și ești murdară până la cot iar el în momentul acela, plângând aparent degeaba, vrea la mami.

Și exemplele desigur că pot continua. Întrebarea este de ce uneori copiii noștri se poartă exemplar în preajma unor persoane, iar cu mamele au cu totul altă stare de spirit? Răspunsul unora ar fi pentru că „tu, mama, l-ai răsfățat”.

Și totuși, lucrurile nu stau deloc așa. 🙂 Nu  mama, nu ai dat greș 🙂

Mama este persoana de încredere a copilului său, lângă care tot timpul se va simți în siguranță. Mama este persoana la care vine de fiecare dată când are o problemă. Și  dacă nu mama este cea care ar putea să rezolve ceva, atunci cine altcineva ar putea? 

Copiii mici sunt la vârsta la care plânsul este principala modalitate de exprimare a supărărilor, a frustrărilor,  a oboselii.  Iar tu, dragă mamă, ești „locul” unde cel mic poate să-și descarce emoțiile și sentimentele dureroase. În cazul în care un copil a încercat să se stăpânească o zi întreagă, în momentul în care-și vede mama poate în sfârșit să-și dea frâu liber emoțiilor. Iar asta înseamnă că plânge, țipă, devine extrem de solicitant, ceea ce din perspectiva celor din jur, că se poartă urât.

Și da, se comportă frumos în preajma altora tocmai pentru că l-ai educat astfel. Toate dățile în care i-ai repetat că trebuie să dea buna ziua, să mulțumească, să nu impingă, să nu lovească, să fie politicos. Le va face pe toate așa cum l-ai învățat, însă cu mama va  experimenta, va încerca să vadă ce se întâmplă dacă forțează limita,  sau își va arăta momentele de slăbiciune, pentru că nu există un loc mai sigur decât mama.

Toate acestea reprezintă un exercițiu pentru mai târziu în care învață să își gestioneze momentele dificile, când va fi adult și se va comporta natural, fără să își reprime emoțiile, pentru că a avut șansa să facă acest lucru. Toate studiile confirmă faptul că este foarte important pentru cei mici să se comporte dezinhibat atunci când vine vorba de exprimarea sentimentelor, emoțiilor și funcțiilor corporale.

E greu pentru noi să procedăm altfel, pentru că am venit cu un stil de educație moștenit, altfel decât acesta. Noi ne-am ascuns emoțiile, le-am suprimat, întrucât era „urât să plângem că doar eram copiii mari„, „lasă că eu știu mai bine ca tine” , „ești mic, nu știi nimic”. Și ne mai întrebăm de ce atunci când partenerul ne întreabă de ce suntem supărați nu reușim să exprimăm ceea ce simțim, și răspundem pe un ton ridicat Nu am nimic!”

Nu l-ai răsfățat, ci i-ai oferit un mediu securizant în care poate învăța când totul este atât de nou pentru el și în care să se exprime fără să fie judecat. De fapt, are nevoie de ceea ce și noi adulții avem nevoie. Un loc cald și blând, în care să ajungem la sfârșitul zilei și să fim noi înșine. 

 

Comentarii Facebook

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.