I-am scris azi-noapte lui Dumnezeu, până când s-au ivit zorii.
Nu este de mirare că o Mamă și un Fiu sunt începutul credinței pe Pământ. Căci cine să nu își pună o mai mare credință în Tine, dacă nu o mamă?
Știi deja că Te afli în inima fiecărei mame, chiar și inimile celor care nu cred în Tine. Căci ele se roagă să exiști, să fii acolo, undeva, de unde să păzești pașii copiilor lor.
Mamă sunt și eu. Dar probabil știi deja, căci te pomenesc de mii de ori. „Doamne, cum mă mai topesc de dragul lui”, „Doamne, cu ce bucurie m-ai binecuvântat, Tu, pe mine!”, „Dă, Doamne, să se facă bine puiul meu!”.
Când toată casa doarme, închid ochii și spun: „ Mulțumesc Doamne că ne-ați ținut și azi sănătoși. Ai grijă de noi Te rugăm, la fel, și mâine. ”
Te rog, Doamne, să mă întărești în vreme de pericole și să-mi dai lumina minții și căldura inimii.
Ține-mă, Doamne, puternică, ca să caut calea către lumină chiar și pe cel mai crunt întuneric.
Dintre atâtea miloane de rugi și de scrisori, oare gândurile mele ajung până la Tine? Indiferent cum ar fi, eu am să-ți scriu în fiecare noapte, și în fiecare zi. Și o să te chem degrabă de câte ori vom fi la necaz.
Cu mult prea puține cuvinte pentru a-mi rosti recunoștința,
Semnat, O mamă cu inima măruntă
Sursă foto copertă articol: Tamara Bellis on Unsplash