Am scris ieri despre Adele, și despre lecția valoroasă învățată de la ea. Și dacă ar fi să rezum totul în doar câteva cuvinte, aș spune doar atât: Iubire de sine.

Dar iubirea de sine este greșit înțeleasă. Cel puțin de (la) noi.

Iubirea de sine este privită ca egoism pur sau ca narcisim. Asta pentru că privim prin lentilele sacrificiilor pe care mamele/femeile trebuie să le facă.

Așa că o să povestesc cum am învățat eu despre iubirea de sine, cum m-a schimbat și cât de importantă a devenit pentru mine.

Anul acesta am terminat masterul de Psihotraumatologie. Și sper ca în curând să încep și formarea în aceeași specializare. Iar peste doi ani, voi putea să devin în sfârșit, psihoterapeut.

Eram la ora de Psihotramatologie când a venit vorba despre iubirea de sine. Despre cum nu le poți oferi celorlalți iubire, dacă tu însuți nu te iubești. Nu poți dărui ceea ce nu ai.

Și nu am înțeles de prima dată. Și colegilor mei le-a fost destul de greu să priceapă. Pentru că așa este când e vorba despre noi, procesăm greu. De asta în general este nevoie de o altă persoană care să ne ajute să înțelegem, să ne deschidă mintea. De obicei această persoană este psihologul, pentru că a mers deja pe drumul ăsta și are cunoștințele necesare să te ghideze.

Când dna profesoara (care este și cel mai bun terapeut de traumă ever) a văzut că nu înțelegem, ne-a făcut un desen. În momentul respectiv discuta cu o colegă și de asta în desen este o fetiță. Dar se aplică foarte bine și băieților.

Așadar, vă las mai jos imaginea care mie mi-a rămas întipărită pe creier, ca un tatuaj. Care a fost practic o lanternă ce mi-a luminat imediat înțelegerea. Și care spre să aducă aceeași claritate și altora.

Discuția pornise despre cum nu ne simțim suficienți de buni. Despre cum simțim că nu facem suficient de mult pentru ceilalți. A continuat apoi cu discuția despre cum nu putem să spunem nu pentru că ne este jenă, ne este rușine. Sau pur și simplu, de teama de ce vor crede ceilalți despre noi.

Și apoi am ajuns la discuția revelatoare, pentru mine, cel puțin. Dar dacă am spune și nu, măcar din când în când? Dacă ne-am mai ocupa și de noi?

Pentru că toți vrem să le dăruim iubire celorlați, dar nouă, nouă când ne dăruim iubire? Noi când ne umplem rezervorul cu iubire, ca să putem dărui mai departe, așa cum ne dorim?

Pentru că așa cum vedeți în poză, săgețile roșii nu stau. Ele circulă. Iubirea circulă. Rezervorul pompează continuu. Pentru că atunci când inima îți este secătuită, nu mai ai ce să dăruiești. Nu poți bea apă dintr-o fântână secată.

Ca să pornești o pompă de apă care a secat, trebuie să răstorni înăuntru o găleată mare de apă. Altfel nu scoți nimic din ea. Trebuie să îi dai apă ca să poți scoate și mai multă apă.

Iubirea de sine, cea sănătoasă, nu este egoism. Iubirea de sine înseamnă să mai spui și nu, atunci când nu mai poți. Iubirea de sine este să fii la fel de înțelegătoare cu tine atunci când ai greșit. Și să îți dai voie să o iei de la capăt.

Iubirea de sine înseamnă să ceri și să accepți ajutor, atunci când simți că nu mai poți. Iubirea de sine înseamnă orice te ajută să îți umpli inima cu iubire. O piesă de teatru, un spectacol, o jumătate de oră în baie în care să te îngrijești sau să stai de vorbă cu mama ta cu tatăl tău, cu cei dragi.

Iubirea de sine înseamnă somn bun. Înseamnă să te odihnești atunci când simți că mintea îți cedează. Să te tratezi când ești bolnavă. Iubirea de sine înseamnă să ai grijă de corpul tău și de mintea ta.

Iubește-te pe tine așa cum îi iubești și pe ceilalți, pentru că și tu ești demnă de iubire. Și atunci când inima ți-e plină de iubire, de la sine și de la ceilalți ( copii, soț, prieteni, părinți) vei avea energie, vei fi productivă, vei trece mai ușor prin momentele dificile. Pentru că știi că te poți baza în primul rând pe tine.

Iubirea de sine înseamnă să te oprești și să iei o gură de aer atunci când nu mai poți să respiri. Să strigi, dacă nu mai poți. Chiar dacă pui totul pe pauză. Noi nu vom putea face la nivel macro, așa cum a făcut Adele, dar la nivel micro, putem încerca. Lucruri mărunte, dar să pornim de undeva. Poate fi înfricoșător pe termen scurt, dar pe termen lung benificiile sunt infinite.

Umpleți-vă inima cu iubire și dați energie iubirii. Fi-ți buni cu voi. Nu contați doar pe iubirea celorlați. În funcție de greutățile fiecăruia, veți primi mai mult sau mai puțin. Contați (și) pe iubirea voastră față de voi.

De cele mai multe ori, ne luăm energia din furie, greutăți și provocări. Umpleți-vă inima cu iubire și dați energie iubirii, în schimb.