Dragă mamă care nu mai poți. Spune-mi ce pot face pentru tine, data viitoare când ne vom întâlni

13 octombrie 2019
Postat de Mamă de Matei în Dezvoltare personală
0
Dragă mamă care nu mai poți. Spune-mi ce pot face pentru tine, data viitoare când ne întâlnim

Sâmbătă până în prânz, am mers în Ikea, pentru că multă vreme aveam în plan să îi luăm lui Matei un cort. L-am tot urmărit ceva timp, am verificat la fiecare vizită dacă mai prezintă interes pentru el și să nu cumva să fie doar o toană, așa că de data asta ne convins.

Cam de fiecare dată mergem în Ikea până în ora 12, pentru că mai mult ca sigur mai întâi ne oprim la masă. De fiecare dată alegem somonul cu broccoli, este cel mai bun. Însă mai mult decât mâncarea, lui Matei îi place evident, să se joace împreună cu ceilalți copii, la locul de joacă de lângă masa rotundă. Când am ajuns noi, nu era nimeni acolo, însă în foarte scurt timp, au mai venit doi frățiori. Unul mai mic decât Matei, celălalt un pic mai mare.

Eram deci două mame la masa rotundă. S-au alăturat între timp alte două, cu bebeluși în brațe.

Fiecare așteptam ca soții să se întoarcă cu prânzul. În medie, asta durează cam 20 de minute. Între timp, la locul de joacă, copiii se jucau sub ochii noștri. Frățiorul cel mare era un pic mai agitat. Părea că are intenția de a se lega de orice. Avea nevoie să fie văzut. Nu conta prețul. Așa că trage de jucăria lui Matei. Apoi se aruncă fix peste locul în care Matei se joacă. Se șine după el și încearcă să îl dea la o parte de la fiecare joc la care se oprea. Mama lui îl atenționa de fiecare dată. Lasă copilul în pace! Pleacă de acolo! Te iau acasă dacă nu te potolești. Ia mâna! Ce ai măi, copilule? Planul lui funcționa de minune. Toată atenția mamei era asupra lui.

Totul a culminat în momentul în care băiețelul a adunat toate jucăriile de pluș și le-a aruncat în capul lui Matei. Mama a explodat. L-a scos din locul de joacă și l-a așezat pe scaun. A început o luptă aproape cot la cot. Palmele lor se întâlneau haotic. Unul dădea, celălalt se apăra, apoi făceau schimb de roluri.

Nu am spus nimic în tot timpul ăsta. Doar am privit și am zâmbit din când în când. Uneori către copilul meu, alteori către copilul agitat. Copilul meu îmi răspundea la zâmbet, celălalt copil îmi ocolea privirea. Însă când copilul a fost retras din joc și am văzut jena și rușinea din ochii mamei, mi-am zis că trebuie să fac ceva. Am simțit că pur și simplu nu pot doar să stau să privesc de pe margine. Poate îi este greu mamei care stă înaintea mea, doar nu era o să o las așa.

Așadar, m-am ridicat de pe scaun și m-a îndreptat către ei.

-Nu vă faceți griji. Sunt niște jucării de pluș. Nu s-a întâmplat mare lucru. Încerc eu să o liniștesc.

-Lăsați că știu eu mai bine, îmi răspunde mama rapid.

Am simțit că ar trebui să mă retrag însă nu am vrut să depun armele atât de ușor, așa încât am continuat. Mi-am îndreptat privirea spre ochii băiatului. -Ce s-a întâmplat ? Este vorba despre jucărie? O vrei și tu? Putem să rezolvăm. Te-a supărat cumva Matei? Ce te-ar face să te simți mai bine? Băiețelul mi-a răspuns nu la fiecare întrebare, iar mama mi-a spus clar și scurt că mai bine îl las în pace.

M-am ridicat de pe vine, mi-am îndreptat spatele și am plecat spre locul meu. Rușinată și eu. Și ofticată pentru că nu am reușit să fac nimic pentru mama aceasta. Dar ce aș fi putut face? M-am gândit apoi, că poate mai bine i-aș fi adus un ceai, sau o ciocolată.

Poate ar fi fost mai bine dacă i-aș fi spus că și mie îmi vine greu câteodată și că nu știu ce să fac în unele situații.

Mai bine i-aș fi spus cât de mult o admir că iese cu doi copii deodată din casă, când mie îmi vine greu și cu unul, de multe ori. I-aș fi dat o îmbrățișare, șoptindu-i că vor veni zile mai luminoase, dar nu îmi doream să se simtă și mai jenată decât era deja.
Nu îmi doresc să îți fac situația și mai grea decât îți este deja, dragă mamă, care simți că nu mai poți. Așa că mai bine spune-mi ce pot face data viitoare pentru tine, când ne vom întâlni.

Cum te-aș putea ajuta? Ce aș putea face ca să te simți mai bine? De ce ai nevoie cel mai mult?

  • Zece minute să bei o cafea în liniște? În regulă.
  • Cinci minute, să respiri liniștită? S-a făcut!
  • Timp în care să îți mănânci prânzul, fără să fii cu ochii în patru în tot timpul ăsta? Desigur!
  • Șapte minute cât să fumezi o țigară pe balcon? Orice te poate ajuta.
  • Ai nevoie de șervețele? Cere-mi fără nici o jenă
  • Ai nevoie să își supraveghez copilul cât îl alăptezi pe celălalt? Spune-mi doar
  • Ai nevoie să îți fac o poză cu copiii? Nici o problemă
  • Cere-mi ajutorul, cere-mi empatie, cere-mi orice și voi încerca să îți ofer
Mamele sunt puternice, dar să nu uităm că mamele sunt și mai puternice împreună. Competiția nu ar trebui să existe pentru mame. Doar empatie și susținere. Nu este ușor să fi mamă, și cine poate înțelege mai bine acest lucru, dacă nu o altă mamă? Nu este ușor să porți pe umeri responsabilitatea unor copii, însă ar deveni mai ușor dacă ne-am ajuta unele pe altele mai des. <3
Mom power <3
Ps. Dragă mamă care ne-am întâlnit ieri în Ikea, acest mesaj este pentru tine. Poate ai putea să îmi spui chiar tu ce aș putea să fac data viitoare pentru tine , când poate ne vom mai vedea? De data asta nu mi-a ieșit mai nimic, așa că aș vrea să mă revanșez la întâlnirea viitoare 🙂

Comentarii Facebook

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.