Îmi amintesc felicitările pe care le-am primit de la cunoscuți după nașterea lui Matei. Pe lângă felicitări am primit și o mulțime de sfaturi, mai ales de la cunoscuții și prietenii „nepărinți”.

Îmi amintesc de sfatul unei prietene. Să îți păstrezi timp pentru tine, să faci o baie, să mai ieși cu fetele.

În primul rând, care fete? De unde știm dacă o proaspătă mămică are fete cu care să iasă? Dacă tot facem recomandări de ieșit, poate ne și oferim să ieșim la o plimbare. Zic.

Apoi, de ce considerăm că o baie este timp de calitate pentru mama, când pentru restul lumii este doar igienă de bază?

De ce mersul la magazin fără copii este o considerată o vacanță? Nu este o vacanță, este doar o treabă de făcut pentru casă.

Vacanță se consideră și programarea la dentist.

Curățenia fără copii acasă nu este o pauză.

Dușul nu este o pauză.

Cumpărăturile fără copii nu sunt o pauză.

Sunt treburi și igienă de bază, dar mamele ar trebui să fie recunoscătoare să facă aceste lucruri pe care literalmente le fac toți ceilalți, în mod obișnuit.

Știu, la început, un simplu duș pare binecuvântare. Pare pauza pauzelor. Mai mult decât suficient. Dar apoi o gură de cafea va deveni tot pauza pauzelor. Și tot așa până când ajungem să ne simțim vinovate pentru că mergem la cosmetică, că ne luăm zece minute să bem un ceai.

Mamele ajung să se simtă vinovate pentru că se îngrijesc de propriile nevoi – atât de mult încât nu le acordă atenție. Se plasează pe ultimul loc pe lista lor de priorități de fiecare dată, iar sănătatea lor fizică și emoțională suferă din cauza asta.

Pentru a evita sentimentul de vinovăție încercăm să ne împlinim nevoia de noi prin sarcini pe care oricum trebuie să le facem.

Ca să rămân doar eu cu gândurile mele, uneori frământ pâine. Când aș putea să îmi aloc zece minute pentru meditație, care îmi place atât de mult. Alteori mă detașez de probleme calculând impozite și taxe, în loc să fac o plimbare în jurul blocului, să iau un pic de aer.

Vedeți? Așa facem noi mamele, femeile. Și poate că ar fi timpul să schimbăm aceste lucruri. Cum?

Mai întâi să învățăm să ne recunoaștem nevoile. Să vedem când avem nevoie de ajutor și să cerem implicarea familiei în treburile casnice. Ori să îi rugăm stea cu cel mic zece minute. Chiar dacă la început sentimentul de vinovăție va apărea iarăși, rămâneți cu sentimentul ( poate fi un pic incomod să stai cu emoția neplăcută), dar continuați cu grija față de voi, de propria persoană.

Avem nevoie să ne întoarcem la noi. Vom face un bine tuturor. Nouă, copiilor, soțului, familiei. O mamă blândă și echilibrată este cheia unei copilării frumoase.

Să normalizăm luxul de a face un duș sau o baie. Să normalizăm cele zece minute în care mama să poată bea o cafea. Să normalizăm viața femeilor care nu se termină atunci când devin mame.

Viața femeilor care devin mame nu se termină, ea doar continuă. Să normalizăm asta și să dărâmăm mitul lucrului obișnuit care devine lux.

Dragă lume, un duș nu este timp de calitate pentru mama ci doar igienă de bază. Dragă lume, renunță la ideea că o mamă ar trebui să fie recunoscătoare pentru că a avut timp de a face o baie. Dragă lume, și mamele merită timp de calitate real, la fel ca restul lumii. Mulțumesc.