Pornind de la articolul de ieri, de la ideea emigrării în masă a oamenilor care poate încă mai țin țara asta în picioare, am ajuns la o altă idee.

Am văzut ieri comentarii pro și contra. Este foarte bine să fie astfel de păreri, atâta vreme cât ne ajută să ajungem la un rezultat bun pentru noi. Să ajungem la o concluzie.

Unele comentarii erau de tipul „să ne salvăm țara, să rămânem, că se mai poate schimba ceva”. Și sunt de acord, întru totul. Și eu îmi iubesc țara, dovadă că sunt încă aici, îmi cresc copilul frumos, îmi plătesc taxele, nu arunc gunoaie pe stradă, ajut cât pot mai departe.

Ceea ce se întâmplă acum în clasa politică este dezgustător. De-a dreptul.

Oamenilor care ar trebui să se îngrijească de noi, nici măcar nu le mai pasă de existența noastră. Sau de reacția noastră.

Dar dincolo de politicieni, suntem noi, românii, oamenii.

Noi oamenii, care nu ne mai purtăm de grijă unii altora.

Noi, oamenii, care nu ne mai respectăm unii pe alții.

Noi, românii, care lăsăm în urma noastră munți de gunoaie și chiștoace de țigări pe plajele noastre și în poienile din munții noștri.

Noi, românii, care ne bucurăm de răul altora, și privim cu jind la lucrurile bune din viața lor.

Noi, românii, care încercăm să fentăm legile cu fiecare ocazie și ne simțim discriminați dacă se întâmplă altfel.

Noi, românii, care nu știm bine ce sunt adn-ul și celulele, dar știm cum să ne administrăm singuri medicamentele.

Noi, românii, care atunci când vedem un om în suferință sau în nevoie, nu reacționăm.

Noi, românii, care credem că ni se cuvine totul. Și care nu avem obligația să oferim, să respectăm, să reacționăm.

Clasa politică este în mare măsură vinovată pentru ceea ce se întâmplă acum.

Statul este de vină, da. Dar știți? Statul suntem noi. Fiecare om în parte, este statul.

Funcționarul nepăsător de la ghișeu, este statul.

Politicianul care ne vinde minciuni în fiecare zi, este statul.

Medicii care lasă oamenii să moară în frig, în fața spitalului, sunt statul.

Polițiști, oameni de afaceri, inspectori corupți, sunt statul.

Doamna care ne vinde pâine la brutărie, este statul.

Preotul care slujește în biserică, în fiecare duminică, este statul.

Mama care își crește copilul cu răbdare și blândețe, este statul.

Tatăl care muncește de dimineață până în noapte să își întrețină familia, este statul.

Profesorii care ne educă copiii,.

Medicii care ne salvează zi de zi.

Statul suntem noi. Fiecare om în parte, este statul. Oare cum arată statul nostru?…

Politicienii și oamenii politici care au condus țara asta în ultimii cincizeci de ani, ne-au mințit, ne-au folosit, ne-au jupuit. Dar în orice stat, dincolo de politicieni, suntem noi, oamenii. Nici noi nu ne-am prețuit țara, nici noi nu ne-am prețuit pe noi oamenii…

Într-un stat în care oamenii au grijă unii de ceilalți, oamenii nu pleacă, oamenii rămân.

Sursă foto copertă articol: Andrew Moca on Unsplash