Ține copiii pe lângă tine atunci când faci mâncare. Lasă-i să spargă un ou, să se joace cu un aluat, să știe de unde vine pâinea.
Ține copiii pe lângă tine atunci când faci curat. Să știe cum se șterge praful, când trebuie să schimbe o lenjerie.
Ține copiii pe lângă tine când faci lista de cumpărături. Să îi treacă pe lângă ureche de ce anume este nevoie într-o casă. Să cunoască bugetul familiei.
Nimeni nu poate fi în priză permanent. Nimeni nu le poate face pe toate. Copiii ai nevoie să vadă că oamenilor li se mai descarcă bateriile și că au nevoie să se odihnească.
Și asta este o mare lecție a independentei. Pe care și unii părinți ar trebui să o învețe.
Pentru că cu cât petreci mai mulți timp cu copiii tăi, cu atât șansele să te vadă cu greșești cresc.
Șansele să te vadă cu te bucuri cresc.
Șansele să te vadă cum îți pierzi răbdarea, cresc.
Șansele să te vadă cum repari, cresc.
Șansele să te vadă cum iubești, cresc.
Pentru că la școală vor învăța despre știință. Despre conjugarea verbelor, despre Soare și Lună. Despre viață, despre casă, vor învăța atunci când noi credem că nu sunt atenți.
Copiii ne simt aproape și atunci când nu ne jucăm cu ei. Copiii se simt incluși și implicați mai ales atunci când le oferim „puțin acces ” în lumea celor mari. Chiar dacă asta înseamnă că își face patul sau își șterge jucăriile de praf. Sau dacă își duce farfuria la chiuvetă.
Momentele de conectare autentică sunt importante. Dar atunci când nu putem să le oferim asta, este suficient să ne ținem copiii pe lângă noi. Ei vor simți oricum că mama și tata sunt acolo când au nevoie.
Cu cât petreci mai mult timp cu copiii tăi, cu atât mai mult au șansa să învețe despre viață.
Sursă foto copertă articol: Benjamin Manley on Unsplash