Ceasul mai avea cinci minute până să anunțe ora 13. Eu citeam dintr-o carte începută cu o seară în urmă, neputând să o mai las din mână, când el se făcu ghem lângă mine, și adormise în câteva minute.
I-am privit genele mari care se mișcau asemenea unor aripii de fluture adormit. I-am măsurat năsucul perfect și zâmbetul aproape imperceptibil, parcă mi-era destinat doar mie, mamei lui.
Am citit mai departe, după ce ne-am acoperit cu o pătură și am așezat mai bine pernele. El a dormit liniștit mai bine de o oră. Eu aproape că terminasem cartea, patru capitole mă mai despărțeau de final, când somnul lui a fost gata. S-a alintat vreme de câteva minute, ca un pisoi care tocmai își terminase lăpticul.
Și-a întins mâinile și picioarele, cu un zâmbet mulțumit. I-am luat fața în mâini și l-am umplut de sărutări. Ce faci, mami? a reușit să răzbată amuzat de sub potopul de pupicuri.
Iar ce zic eu mai sus este susținut de studii și de observațiile oamenilor din domeniu, pe o perioadă foarte mare de timp, de ani de zile. Spre exemplu, s-a urmărit dezvoltarea fizică a copiilor care au crescut fără o figură de atașament care să le îndeplinească nevoia de iubire.
S-a constatat că deși copiii aveau parte de hrană, de haine, de un acoperiș și de un loc cald, din cauza faptului că nu aveau o figură maternă, o persoană care să țină locul mamei, ei bine, acești copiii se aflau sub graficul dezvoltării normale.
Iar dacă acest lucru se vede la nivel fizic, gândiți-vă la impactul dezvoltării neuronale și a personalității. Puteți verifica desigur, întrucât și acest aspect a fost un interes pentru cercetători și au arătat cât de frumos și de armonios se dezvoltă un copil înconjurat de căldura mamei și cât de problematice și complicate sunt relațiile adulților care au fost privați de dezmierdarea mamei…
Sursă foto articol: Pinterest.ro