Este greu să fii zâna bună când ești stresată, obosită, când toți trag de tine în toate părțile.
Este greu să fii precum Maria Tereza, toată calmă și o bunătate divină, atunci când ești aproape de epuizare și trebuie în același timp să ai grijă de tine și mai ales de un omuleț care are telecomanda celor mai sensibile butoane ale tale.
Copiii au nevoie de mame, nu de martiri.
Copiii învață de la părinți atunci când părinții sunt autentici. Copiii cresc ( și noi o dată cu ei), văzându-ne pe noi cum greșim și cum îndreptăm greșelile.
Este chiar benefic să le arătăm copiilor sau să îi lăsăm să ne vadă și atunci când suntem vulnerabili. Și când greșim. Atâta vreme cât considerăm asta o bună ocazie de a le arăta copiilor cum ne cerem scuze și ce facem ca să îndreptăm lucrurile.
Copiii pot învăța cu această ocazie:
- să te ierți și să fii blînd cu tine însuți
- tehnici de soluționare a conflictelor
- toată lumea greșește
De aceea, povestea cu merg în camera cealaltă să plâng, să nu mă vadă copilul, nu funcționează. Pentru că degeaba mă întorc, zâmbesc și merg mai departe.
Copilul simte. Copilul știe că mama nu e bine. Și dacă îi spun sunt bine, nu am nimic, în timp ce ochii îmi sunt roșii de plâns, informația pe care o transmit este confuză. Și pe viitor, îi va fi greu să își înțeleagă și să își proceseze propriile stări și propriile emoții. Adică tot ce reușim să facem este să îl învățăm cum să-și ascundă emoțiile și să nu înfrunte realitatea.
Un copil învață să fie fericit de la mama și de la tatăl lui. Învață de la părinții lui cum să fie (fericiți) într-o relație. De aceea este important ca părinții să fie fericiți, echilibrați, să se înțeleagă.
Tot de la părinți, copilul va învăța și tristețea. Copilul simte ce simte mama. Chiar dacă copilul nu aude suspinul sau nu vede ochii triști, copilul simte. Așa dacă sunteți triști, este în regulă să spuneți copiilor sunt trist. Pentru că astfel vor învăța despre tristețe.
Copiii au nevoie de mame, nu de martiri.
Dragi părinți de pretutindeni, știu că vă doriți și vă propuneți să fiți cei mai cei părinți, dar mai amintți-vă, măcar din când în când, că sunteți oameni. Și oamenii mai obosesc, se mai supără, se mai necăjesc, uneori nu mai pot.
Dragi părinți, dacă ați greșit, cereți-vă scuze și mergeți mai departe. Și nu vă criticați prea aspru, fiți blânzi cu voi. Dacă ați obosit, odihniți-vă. Nu uitați că doi ochișori mici vă urmăresc curioși și că modul în care aveți grijă de voi, va deveni model pentru copii. Veți deveni vocea lor interioară.
Cred că dacă copiii ar putea alege, sunt sigură că ar alege părintele, și nu martirul.
Sursă foto: Paige Cody on Unsplash