Știu că toată lumea e pe grabă, toată lumea are câte ceva de făcut. Și mai știu și că nimeni nu este obligat la nimic. Dar, dacă tot ne întâlnim aici de atâta vreme ( mai bine de șase ani deja 🙂 ) poate ar trebui să vorbim și despre asta.

Sunt efectiv o tonă de bloguri, de pagini Facebook de urmărit. Dar să ne concentrăm totuși pe bloguri, căci de aici fac și eu parte, deci îmi pot susține în mod autentic părerea.

Există mii de bloguri, pe diverse teme, de la nutriție până la modă și decorarea casei. Fiecare blog are publicul lui, transmite informațiile caracteristice blogului.

Nimeni nu urmărește doar un singur blog, ceea ce este minunat, eu însămi am o listă lungă de oameni pe care abia îi aștept să mai publice ceva nou. Cu mare drag le urmăresc pe Cristina, Florina, Miruna, Alexandra, Otilia, Ruxandra, Andreea, iar ele sunt doar primele care îmi vin în minte.

Tocmai pentru că informațiile și știrile curg în fiecare secundă, Facebook de exemplu, aduce în față doar acele postări care au interacțiuni, adică acele postări unde lumea comentează, chiar dacă la final nu poți să extragi nimic calitativ sau folositor de acolo. Dar așa funcționează algoritmul.

Pentru că din ceea ce postează un blogger, Facebook trimite noutățile doar către 2% din numărul total de urmăritori ai paginii ( adică doar 1,000 de urmăritori din 50,000 văd ce a postat blogger-ul preferat) dar și ca să ajutăm algoritmul Facebook să ne anunțe doar știrile care ne interesează sau care ne sunt utile, am notat mai jos cinci motive pentru care să interacționezi la postările blogger-ului preferat.

1, Așa cum am menționat deja, pentru ca postările blogger-ului preferat să ajungă la tine. Dacă nu dai un like, o inimioară, dacă nu lași un comentariu (chiar și o simplă față zâmbitoare), Facebook va considera că ceea ce pagina respectivă livrează, nu este în interesul tău. Deci chiar dacă urmărești pagina, nu vei fi anunțat despre postările noi.

2. Eu consider că cel puțin 30% din valoarea unui articol se regăsește în comentariile sale, deci în interacțiuni. Și cel mai limpede se vede de exemplu în recomandările de produse, unde fiecare cititor poate împărtăși experiența lui cu produsul. Pro și contra, cum ar putea fi folosit mai bine. Și nu mă refer numai la articolele sponsorizate. Îmi amintesc ce succes a avut o soluție de gândaci care la mine acasă a funcționat și despre care am vorbit pe Facebook și ce alte soluții alternative am primit de la cititori. La fel de apreciate au fost recomandările de plasturi eficienți împotriva țânțarilor, ulei împotriva durerilor provocate de erupțiile dentare. Și lista continuă.

3. Tot în comentarii se adaugă un alt plus de valoare, prin răspunsurile primite de la autorul articolului dar la fel de important, chiar de la ceilalți participanți la discuție. Fie că este vorba despre propriile experiențe de viață, cum a depășit fiecare o anumită situație, ce l-a ajutat, ce l-a împiedicat, ce ar face acum diferit. Practic este puterea satului adunată laolaltă, într-o perioadă în care suntem tot mai retrași.

4. Îi dai încredere blogger-ului preferat să continue ceea ce face, să muncească în continuare în această direcție. Lăsând deoparte timpul petrecut scriind, munca vine din documentare, din cărțile citite, dar și din curajul expunerii. Nu uitați că povestind despre sine, autorul se expune în fața a mii de oameni. Și nu toți sunt bine intenționați. Și oricât ai încerca să te detașezi, unele vorbe ating dureros. Eu cel puțin, am vrut de multe ori să renunț. Nu la scris, ci la publicat. Pentru că părea că nu aduc nici o contribuție, ocupând degeaba un petic de internet. Și fix când eram gata să dau delete, primeam un mesaj privat de mulțumire. Apoi îmi ziceam că dacă măcar un om am ajutat, atunci merită toată munca.

5. Îl ajuți pe blogger-ul preferat să posteze conținut pe blog, prin susținerea articolelor plătite. Știu că aici este o durere mare și o controversă pe măsură. Dar atâta vreme cât informația poate fi utilă, de ce să nu citim și articolele sponsorizate? Ajutorul ideal este să deschizi articolul ( toate sunt marcate cu P, deci omul e cinstit chiar de la început), să rămâi pe pagină cât să se contorizeze citirea, și să dai un click pe link-ul ce trimite către produsul promovat. Nu ești obligat să și cumperi, dar cine știe, poate vei avea nevoie cândva, deci nu pierzi nimic. Eu am refuzat colaborări cu produse sau branduri cu care nu rezonez. Nu scriu pentru oricine, și niciodată fără să testez, fie că trebuie să cumpăr eu produsele. Și întotdeauna am emoții pentru cei care cumpără la recomandarea mea, sperând să aibă o experiență pozitivă, utilă. Și încurajez întotdeauna cititorii să îmi semnalizeze eventualele nemulțumiri sau experiențe neplăcute. Facilitez întâlnirea dintre brand și client, sperând la o mediere cu câștig de ambele părți.

Feedback-ul este de foarte mare ajutor. Eu nu am pe nimeni care să îmi editeze articolele, să le citească înainte de publicare. Și eu, ori de câte ori aș reveni, se întâmplă să îmi scape un i, o prepoziție care nu avea ce să caute acolo sau o articulare în plus.

M-a ajutat și fiecare mesaj de încurajare primit în privat. M-a ajutat și critica constructivă. Le-am luat în seamă pe toate, de fiecare dată. Și le mulțumesc cu recunoștință celor care fac asta pentru mine.

Am încercat să ajut de fiecare dată, să răspund mesajelor, încercând să nu fiu nici prea directivă, dar nici să plece omul de la mine cu sufletul gol.

Am oferit spațiu pe blog afacerilor mici, românești, ca o formă de a da înapoi ce primesc. De vinerea următoare, continuăm cu seria articolelor Fabricat în România.

În ceea ce privește articolele plătite, adică atunci când un brand mă plătește pe mine ca să îmi spun părerea despre produsul lui, niciodată nu am scris despre ceva cu care nu am rezonat. Am refuzat colaborări pentru că nu mă simțeam confortabil sau cu care nu împărtășeam aceleași idei. Am rupt colaborarea cu un brand foarte mare, pentru că în urma unui concurs, nu a trimis premiile la timp.

Plătesc impozite pentru sumele încasate din blog. Nu sunt sume colosale, am un serviciu pentru care lucrez mai mult de opt ore pe zi. Nu mai bag bani în Facebook de cel puțin doi ani, adică nu îl plătesc pe Facebook ca să am prioritate în feed. Din mai multe motive, dar și pentru că nu vreau să forțez pe nimeni să mă citească. Dacă nu mă ai la follow, nu am să vin peste tine. 🙂

Aceasta a fost pledoaria mea de astăzi. Sper ca Facebook să ne fie prieten și gândurile mele să ajungă la voi. Este sâmbătă seară, este lejer, deci avem vreme să dezbatem relaxați subiectul. Așadar, păreri? 🙂

Sursă foto copertă articol: Carlos Muza on Unsplash