Cea care rămâne ultima, ca să stingă lumină și să aprindă lampa de veghe. Monștrii de noapte nu vor îndrăzni să se apropie. Nu cât timp este ea de veghe.

Cea care rămâne ultima la micul dejun, uneori mâncând doar ce lasă copiii în farfurie.

Cea care seara rămâne ultima la îmbăiat, pentru că se asigură că mai întâi s-au spălat copiii. Bine, bine, peste tot. Pe cap, după urechi, în pilurile gâtului, coatele și fundul.

Cea care se spală ultima pe dinții, pentru că mai întâi se asigură că s-au spălat copiii. Verifică dacă s-au spălat bine, dar mai trece și ea o dată cu periuța, mai bine încă un periaj decât o carie urâcioasă.

Cea care merge ultima la somn, pentru că trebuie să învelească, să spună noapte bună, să pupe obrăjori și să șoptească copilului aproape adormit: Te iubesc, ești un copil bun.

Dar tot ea este cea care este prima.

Este prima spre care copiii o cheamă bucuroși atunci când sunt entuziasmați și fericiți,

Este prima spre care copiii aleargă atunci când sunt supărați, dezamăgiți ori caută alinare.

Este prima spre care copiii se îndreaptă, pentru orice. Bun sau rău.

Cea care rămâne ultima dar care este totuși prima, este MAMA.

Pentru că uneori mama rămâne ultima pentru ca ei să fie primii. Și totuși, mama este pe locul întâi, deși e ultima, pentru că este prima spre care copiii vin. La bine și la greu.

Mama este prima, și ultima, în același timp. Și este atâta smerenie în viața de mamă, pentru că mama face toate aceste lucruri de dragul celei mai mari iubiri. De dragul copiilor ei.

Pentru că mama nu așteaptă răsplată, mama nu cere. Mama doar oferă dragoste. Mama va fi întotdeauna prima, chiar ultima de-ar fi…

Sursă foto copertă articol: Josh Withers on Unsplash