Mi-am închipuit maternitatea în mii de feluri. Mi-am planificat pașii cu mii de zile înainte.

Am calculat program de somn, ore de masă. Felul alimentației, măsurători și alte calcule.

Am schițat trăsături și am trasat felul de a fi al unei persoane înainte de a o vedea înaintea ochilor mei. Fiul meu va fi ascultător, vom fi cei mai buni prieteni, ne vom înțelege de minune.

Mi-am propus să nu greșesc. Să nu uit, să nu trec cu vederea, să fiu mereu atentă.

Mi-am dorit să fiu cea mai bună mamă din lume.

Mi-am propus să nu mă pierd cu firea în situațiile dificile, periculoase. Să rămân de piatră până ce pericolul va trece sau până cînd suntem în siguranță.

Mi-am propus să nu îmi pierd răbdarea. Să am mereu un zâmbet disponibil. Să nu cedez. Să nu mă clatin.

Apoi am devenit mamă. Mama unui fiu.

Și tot ceea ce mi-am dorit după prima secundă în care l-am ținut în brațe a fost să îi fiu mama de care el are nevoie.

Așa că seara, înainte de culcare, îl rog pe Dumnezeu: Ajută-mi, Doamne, să îi fiu mama de care copilul meu are nevoie.

Si nu cea pe care eu mi-am imaginat că am să fiu. Nu cea pe care eu am pictat-o în vremuri de demult, pe când nu țineam un prunc în brațe. Nu cea de care eu aș fi avut nevoie să fiu. Care ar fi îndeplinit nevoile mele.

Ajută-mi, Doamne, să îi fiu mama de care copilul meu are nevoie.

Dă-mi răbdare să ascult de câte ori are nevoie să îmi vorbească.

Dă-mi putere să nu mă zdrobesc pe interior atunci când nu are nevoie să îmi vorbească. Deși nevoia asta urlă în mine. Dă-mi putere să îi las spațiu atunci când are nevoie.

Dă-mi izvor de iubire nesecat, să îl iubesc în orice moment din zi și din noapte. Luminează-mi calea chiar și atunci când eu sunt în întuneric.

Aprinde-mi Doamne mintea cu povețe și inima cu căldură și conținere, să îi fiu spațiu sigur, protector, ori de câte ori drumul în viață îi va fi șerpuitor.

Ajută-mi, Doamne, să îi fiu mama de care copilul meu are nevoie. Și nu cea de care eu am nevoie.

Sursă foto copertă articol: James Wheeler on Unsplash