Dragoste necondiționată. Acceptare necondiționată. Numai în relația părinte-copil se găsește. Și numai părintele este dator să o ofere. Și doar părintele poate să o ofere.

Acceptarea necondiționată este singurul mediu în care copilul se poate dezvolta complet, armonios, frumos. Pentru că atunci când nu te apasă presiunea de a fi perfect, de a realiza lucruri doar pentru mulțumirea altcuiva, atunci singura ta treabă este să îți vezi de treabă.

Dragostea necondiționată este cel mai bun mediu pentru dezvoltarea copilului. Pentru că atunci când ai dat greș și știi că sentimentele persoanei care pentru tine este ca Dumnezeu nu se schimbă nicio secundă, o poți lua de la început în fiecare zi.

Să țineți cu copiii voștri, pentru că nimeni altcineva nu o va face în locul vostru.

Să le mângâiați creștetul capului când sunt supărați sau dezamăgiți.

Să le apărați interesele, să îi protejați de ce se află dincolo de brațele voastre. Iar asta înseamnă nu să îi purtați prin lume într-o coajă de ou. Ci înseamnă să le explicați de fiecare dată de ce este greșit, de ce este periculos, de ce nu este în regulă, care sunt consecințele.

Nu îi repeziți atunci când vă cer ajutorul.

Dacă au luat o notă mai mică decât restul colegilor, verificați cu ei ce s-a întâmplat și vedeși cum ăi puteți ajuta.

Dacă au probleme la o materie, nu vă așteptați să ia 10 la primul test. Dacă ultima notă a fost 6, iar următoarea 7, bucurați-vă pentru acest mic progres. Nu vă aratați dezamăgiți, calibrați-vă voi, în primul rând, așteptările.

Multe sunt poveștile în care atunci când copii au greșit, aceștia au fost pedepsiți prin bătaie. Dacă se întâmpla o ceartă între copii, și copilul venea lovit acasă, o mai încasa încă o dată și de la părinte. Oare cum te simți atunci când persoana cea mai dragă ție te lovește când ar trebui să te aline?

Multe sunt poveștile în care copiii au fost comparați frecvent cu alți copii.

Multe sunt poveștile în care părinții, în fața clasei, și-au certat proprii copii.

Multe sunt poveștile în care părinții își vorbesc copiii de rău altor rudelor, prietenilor. Ce să faci mă, cu ăsta? E praf.

Să ții cu copilul tău, căci nimeni altcineva nu o face. Nu știu cine are nevoie să citească asta acum, dar vă propun să vă gândiți puțin la asta.

Oare cum te simți atunci când nici părintele nu este de partea ta? O să vă ajut puțin și o să vă răspund eu. Te simți singur pe lume, neiubit, căruia nu merită să i se întâmple lucruri bune. Iar de aici, încep alte povești, cele mai multe, nefericite.

Să ții cu copilul tău, ca pentru mai târziu, să îți asculte cuvintele, părerile, sfaturile. Altfel, dacă până acum nu ai ținut cu el, de ce ar mai lua in seama ce spui douăzeci de ani mai târziu?…

Foto copertă articol: Kelli McClintock on Unsplash